duminică, 20 septembrie 2026

Strategia lui Nicușor Dan (2)

Șah foarte subtil la PSD din partea lui Nicușor Dan! Ca și cum ar da șah, aparent sacrificând dama, mutare la care adversarul jubilează în primul moment că poate lua dama și întinde mâna să o ia (vezi Dâncu, Grindeanu, Zetea etc care declară imediat că sunt absolut convinși că guvernul SM nu are cum să treacă), însă PSD își lasă mâna suspendată până luni după ce foarte probabil vreun creier mai limpede i-o fi convins că, înainte de a lua o decizie categorică, ar fi bine să facă o întrunire a conducerii partidului în care să analizeze mai atent ce ar putea urma după. Curând liderii partidului înțeleg că sacrificiul damei ar duce la mat în 2-3 mutări (S&P ne-ar trimite imediat în junk, cu semnale imediate din partea băncilor împrumutătoare, cu salarii și joburi tăiate drastic, criză ca în Grecia, cu consecințe dure pentru populație aplicate de FMI etc.), și PSD va fi imediat considerat imediat direct răspunzător de tot. De aceea urmeaza o dilemă groaznică pentru PSD: va învinge orgoliul celui care merge până la capăt în urma promisiunii rostite pripit pe la TV, cu conscința aproape sigură a dispariției de pe scena politică , bașca după falimentarea caracatiței de atârnători, profitori, sinecuriști din toată țara, sau instinctul de conservare va birui și va accepta, cu ogoliul rănit, oferta până la urmă rezonabilă a rotativei, ce le lasă totuși câteva oscioare de ros, dar și speranța recăpătării măcar partiale a privilegiilor și puterii politice după revenirea la guvernare? 

Pentru ca șahul dat de președinte să fie și mai sigur de reușită, trebuie luat în seamă și momentul, dar și contextul ales cu foarte mult calcul: întâi a dat PSD-ului iluzia că îi face jocul și i l-a acceptat pe Veștea pentru prima desemnare, asumându-și un oarecare risc ca AUR să-l accepte pe acesta la vot, apoi a lăsat clasa politică, presa, analiștii politici etc. 3 luni să fiarbă în suc propriu și să accentueze, să cicatrizeze conflictele dintre cele 3 tabere rivale din Parlament, timp în care guvernul a trecut la mustață de ratingurile de la Fitch și Moody's pentru că a putut să-și vadă relativ liniștit de treabă pentru liniștirea crizei financiare în care intrase țara din inconștiența și iresponsabilitatea Ciolacului, iar în final președintele a așteptat ceasul al 12-lea pentru a arunca nucleara, adică chiar înainte de verdictul aspru al S&P, pentru a nu mai exista timp fizic pentru o eventuală nouă nominalizare, în caz că PSD ar strâmba din nas și de data asta și ar mai cere și alte variante de premier desemnat după respingere sau timp de renegocieri. În plus, mă aștept ca Europa, CE, instituții financiare, lideri europeni de marcă să salute și să susțină desemnarea aceasta, fie și numai din interes, pentru a evita o criză și mai profundă într-o țară membră destul de importantă a UE și pericolul desemnării unui premier ca Grindeanu, care foarte previzibil și-ar găsi voturi și susținere de la extremiști pentru a reuși să își treacă guvernul. În ultimă instanță, mă aștept că ND a păstrat și un as în mânecă, și anume ipoteza de a amenința cu anticipatele dacă lucrurile ar tinde să meargă în mod clar spre respingerea lui SM, fără a mai promite o desemnare ulterioară în caz de eșec, evident pentru convingerea multor parlamentari indeciși și fără perspective pentru viitor, de a-și vota indirect păstrarea locului în Parlament (întrebat de ziariști despre eventualitatea anticipatelor, președintele a evitat elegant un răspuns tranșant, așteptând să vadă întâi dacă va mai fi nevoie de această amenințare, tocmai pentru a nu inflama și mai mult o atmosferă deja foarte încordată.

Oricâte greșeli, asumate sau nu, calculate sau nu, forțate sau nu a făcut ND, nu cred că acesta ia în calcul să intre și să rămână în istoria țării sale ca un personaj diabolic și malefic, hulit pe vecie de o mulțime de oameni de calitate care l-au votat și suținut atâta timp, în caz că s-ar resemna să accepte să desemneze un candidat ca Sorin Grindeanu, cu susținere de la AUR si de la alții din aceeași zonă politică nefrecventabilă.

Dacă asta a fost într-adevăr strategia președintelui, recunosc că a fost o lovitura de maestru, cu care și-ar spăla multe dintre păcate, sau păcatele ar fi reconsiderate și percepute ca fiind compromisuri necesare pentru înșelarea vigilenței adversarilor politici (PSD), într-o configurație politică imposibilă, ce oferea președintelui - matematician o problemă aparent fără soluție.

Text gândit în 17.09, scris pe 18.09.