duminică, 26 iulie 2009

dragoste si ura

   Să încep cu dragostea: - iubesc natura, cu toată complexitatea ei,în toate formele de prezentare: plante, animale, pământ, apă, cer...
-iubesc copiii, ptr. inocenţa lor sinceră, autentică, nepervertită de compromisurile ce se depun în timp precum rugina... De aceea mi se pare drept să iertăm cu maximă uşurinţă orice năzbâtii pe care aceştia le fac din când în când;
-iubesc oamenii naturali, înţelepţi, frumoşi la minte şi/(uneori)sau la înfăţişare, oamenii dezinhibaţi, deschişi, descuiaţi, modeşti până la umilinţă;
-iubesc frumuseţea, curăţenia, măsura, bunul simţ, cinstea, umorul.

   De asemenea, fiind o persoană urăcioasă (sic!), nu mă pot abţine să nu urăsc, şi anume:
- falsitatea, ipocrizia, artificialul (atât la oameni, cât şi la ne-oameni);
- mizeria, gunoiul (la fel: umane şi ne-umane);
- aroganţa, făţărnicia, egoismul, lăcomia, zgârcenia, nesimţirea...

   În timp probabil voi încerca să dezvolt subiectul, cu exemple din abundenţă...