vineri, 26 februarie 2010

umor sec de nota 10

Dem Rădulescu şi Mişu Fotino. Umor sec, scurt şi cu efect maxim.




Sting - Russians

blog - antiblog

Concizie, claritate, simplitate, substanţă. originalitate, corectitudine gramaticală, modestie, echilibru, puţin umor - iată secretele unei postări (sau al unui comentariu la postare) care atrage şi se citeşte uşor.
   Dacă vrei să nu-ţi citească nimeni textele din bloguri (fie că sunt postările din propriul blog, fie comentariile la postările, articolele altora), soluţia este să scrii mult, incoerent, fără cap şi coadă, cu aroganţa atoateştiutorului, cu jigniri, atacuri la persoană, niscai obscenităţi, adesea pe lângă subiect.
   Se ştie că banalul plictiseşte, inepţia poate amuza pe moment, însă în final tot la plictiseală şi lehamite duce. Exprimările pretenţioase, pompoase, care arată cât de "dăştept" eşti tu, au efect contrar: obosesc şi plictisesc cititorul, care nu are timp şi chef să se oprească la tot pasul ca să se dumirească despre ce a vrut să zică "geniul" postac. Exagerările irită şi exasperează. Textele lungi, parcă nesfârşite, obosesc şi plictisesc; câţi au timp şi răbdare să citească romane-fluviu pe un blog, când viaţa e atât de scurtă şi adesea contra timp?
   Concluzia: scrie puţin şi bun, nu mult şi prost; caută calitatea, nu cantitatea. Iar dacă nu ai nimic deosebit de spus, sau dacă nu eşti în stare să te exprimi coerent şi civilizat, mai bine te abţii şi nu mai pierzi vremea scriind.
   Aflatul în treabă, în varianta datului cu părerea oriunde şi oricând, e popular în toată lumea; la noi însă se pare că a devenit sport naţional, practicat, din păcate, de mult prea mulţi...

Franz Schubert - Serenada

spune-mi ce muzică asculţi, ca să-ţi spun cine eşti!

Dacă vrei să cunoşti un om, cere-i să-ţi facă o listă cât mai completă cu muzica pe care o ascultă în mod regulat. Mărimea listei, complexitatea stilurilor de muzică, ordonarea cântecelor, stilurile cel mai puternic reprezentate, toate acestea vor putea contribui la construirea portretului acelui om. Vorba ceea: spune-mi ce muzică asculţi, ca să-ţi spun cine eşti.
   Desigur, caracterul poate fi "citit" prin intermediul multor "instrumente", "oglinzi". Cu unele mai sumar, cu altele mai complet. Unele par a nu avea nicio legătură vizibilă, directă cu persoana respectivă: astrologia, numerologia, chiromanţia, tarotul etc. Altele ţin direct de corpul sau psihicul omului, de capacităţile motrice sau mentale ale acestuia: grafologia, modul de vorbire, limbajul feţei, limbajul trupului, gradul de îndemânare, felul în care merge, ceea ce citeşte, felul în care munceşte, gusturi/pasiuni, îmbrăcămintea sa, casa/camera sa, ce muzică ascultă etc.
   Toate acestea oferă indicii clare despre caracterul omului şi au fost studiate destul de atent de către psihologi, mai puţin, se pare, ultima. Sau, cel puţin eu nu am citit niciun studiu pe tema asta, a caracterizării omului în funcţie de muzica ascultată.
   Observându-mă pe mine însumi, dar şi pe cei din jur, am remarcat că se pot spune multe despre un om dacă se analizează legătura acestuia cu muzica.
   Pentru o descriere cât mai exactă a caracterului unui om, eu cred că trebuie avuţi în vedere mai mulţi factori:
- cât de frecvent ascultă muzică;
- cât de selectiv este acesta în alegerea muzicii ascultate;
- cât de multe stiluri de muzică ascultă;
- când simte nevoia să asculte muzică;
- (cel mai important!) ce tipuri/stiluri de muzică ascultă.
   Exemplificând, am putea compara sensibilitatea, inteligenţa, educaţia unuia care iubeşte muzica clasică, jazzul, opera, cu ale unuia care nu suportă aceste tipuri de muzică, preferând, în schimb, manele sau stilul house. Sau putem compara pe cineva care se relaxează cel mai bine ascultând o muzică lină, caldă, soft, ambientală, gen Kitaro, Vangelis, Yanni, cu cineva care preferă pentru relaxare hard-rock, death-metal, Metallica, Megadeth etc. Sau altă comparaţie se poate face între cineva extrem de pretenţios cu muzica pe care urmează să o asculte, şi cineva absolut indiferent la "gălăgia" pe note: nu contează ce muzică e, - zgomot să fie, şi eventual să se poată dansa.
   Însă analiza şi exemplele pot continua la nesfârşit. Importantă e concluzia: muzica îţi poate scoate în evidenţă foarte multe trăsături de caracter, iar această legătură ar putea fi luată în seamă mult mai atent de către cei avizaţi, adică psihologii, care ar putea-o adăuga la celelalte metode specifice de investigare şi analiză.


Johann Pachelbel - Canon