luni, 7 martie 2011

(ne)mişcarea lui Pleşu

"Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea zilnică şi se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort.
   Ceea ce văd este o lecţie de destindere rituală, un salt aproape mistic în afara vârtejului înconjurător. Prin comparaţie, toţi trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitaţi. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii”, vietăţile fără stăpân şi fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea” unui călugăr Zen.
   Alături de doctorul care mă somează să mă mişc, am nevoie şi de un altul, care să-mi ceară să stau, o oră pe zi, nemişcat, la soare, fără să mă gândesc la nimic."

alegria

Trei versiuni/interpretări diferite, toate foarte frumoase, ale unei producţii absolut superbe, compoziţie René Dupéré, interpretare în spectacol a solistei canadiene de limbă franceză Francesca Gagnon (prima versiune, cea originală).

Francesca Gagnon - Alegria


Belle Perez - Alegria


acustic - Alegria