vineri, 31 decembrie 2010

ziceri şmechere

- Yes; the public is wonderfully tolerant. It forgives everything except genius.
Da; publicul e de o minunată toleranţă. Iartă totul cu excepţia geniului.
Oscar Wilde

- Every man alone is sincere. At the entrance of a second person, hypocrisy begins.
Orice om e sincer când e singur. La intrarea unei a doua persoane, începe ipocrizia.
Ralph Waldo Emerson

- Whenever people agree with me, I always feel I must be wrong.
Ori de câte ori lumea e de acord cu mine, întotdeauna am impresia că trebuie să mă fi înşelat.
Oscar Wilde

- We are not human beings having a spiritual experience. We are spirtual beings having a human experience.
Noi nu suntem fiinţe umane care au o experienţă spirituală. Noi suntem fiinţe spirituale care au o experienţă umană.
Teilhard de Chardin

Grigore Leşe - La portiţa mândrii mele


din nou de-ale lui Liiceanu

- Cineva mi-a spus astăzi că, de îndată ce ne mor părinţii, trecem în linia întâi.
-"Nimeni nu e de neînlocuit." Ce ciudat! Toţi oamenii din preajma mea sunt de neînlocuit.
- Există momente când simt nevoia să mă declar, pentru mine însumi, persona non grata, iar în momentele extreme sunt pe punctul de a mă da în urmărire generală.
- Isus a adus în dar un vis speciei umane, şi anume binele gratuit izvorât din iubirea pură. Însă, chiar sprijinit de legiuni de preoţi, acest dar încearcă zadarnic să-ş facă intrarea în lume. Această specie nu poate, prin chiar natura ei, să primească mesajul cristic, aşa cum, prin datele lui fizice, omul nu poate sări dincolo de o anumită înălţime. Poate că lucrurile vor sta altfel cu viitoarea ediţie a omenirii, după ce aceasta va fi dispărut complet.
- Astăzi îmi e din ce în ce mai greu să evaluez locul culturii în lume. Se naşte în prezent o nouă specie, total a-culturală, iar toate valorile cernute de cei peste 2500 de ani vor fi curând abandonate şi vor arăta ca un câmp lăsat în paragină.
- Omul e singura specie în care o generaţie poate distruge într-o clipă ceea ce generaţiile anterioare creează şi acumulează. Cum ar arăta o revoluţie într-un stup de albine? Sau un furnicar în care o "dinastie" o înlocuieşte pe alta, distrugând tot ce au înfăptuit dinastiile anterioare?

Joedoe - Melancholy

duminică, 19 decembrie 2010

ce frumos e succesul!

Iată cât de frumoasă este fericirea victoriei după o tensiune extremă şi după ani mulţi de trudă, suferinţă şi frustrare! Bravo fetelor! 

sâmbătă, 18 decembrie 2010

despre înţelepciune, cu Liiceanu

-  Măsor cu această vorbă a lui Cioran ("Cu cât facem mai multe progrese interioare, cu atât scade numărul celor cu care putem într-adevăr comunica") progresul interior realizat de mine. Spectaculos! În jurul meu e aproape pustiu. (Nota mea: să fie atunci o posibilă interpretare a nivelului maxim de progres interior statutul de ascet?)
- Cred că prietenia masculină este singura formă în care se poate obţine continuitatea bucuriei de nimic tulburată. Şi asta pentru că, spre deosebire de relaţia erotică, ea este o prietenie fără extaz. E o regăsire fără tributul pierderii de sine. E gratuită. Extazul se plăteşte.
- Schopenhauer observa că, odată cu cărţile, ar trebui să ni se vândă la pachet şi timpul pentru a le citi.
- Prostia nu e răul, e doar un aliat de nădejde: ea creează mediul în care izbândeşte de minune şi se propagă apoi fulgerător. Iată de ce prostia e, la rândul ei, vinovată.
- Suntem atât de bolnavi de ură, încât în România nu se mai poate organiza o bucurie publică.

Mozart - Minueto

revelaţia lui Eugen Ionesco

"Pentru ce mi-am dat atâta osteneală, dacă propria mea literatură nu m-a făcut să înaintez nici  măcar cu un pas spre cunoaştere, revelaţie sau seninătate?", nota Ionesco în Jurnal de fărâme.
   Contextul temporal este, e drept, important de evidenţiat: acesta se afla în ultimii ani de viaţă, aşteptându-şi, cu tristeţe, sfârşitul.  Fiica acestuia a făcut toate eforturile să-i alunge tristeţea, de exemplu adunând în faţa acestuia un munte de cărţi - propriile lui cărţi - asemenea unei uriaşe decoraţii, sugerând împlinirea vieţii sale.  Cu toate acestea, cărţile acestea, cărţile lui, în care îşi pusese cândva viaţa, care-i hrăniseră orgoliul şi care-i aduseseră recunoaşterea planetară, nu mai însemnau nimic pentru bătrânul care, acum, îşi contempla doar moartea. O anticipase de atâtea ori şi se temuse atâta de ea. Cărţile nu le vedea, nu le privea, nu-l încălzeau, nu-i aduceau nici o mângâiere în drumul pe care apucase. Deveniseră, scoase acolo, pe masă, decorul inert al agoniei lui...

Karunesh - Solitude

despre femei, cu Schopenhauer

Remarcabil misoginismul afirmaţiilor acestuia:

- femeile sunt urâte de la natură ("acest sex de talie mică, cu umeri strâmţi, cu şolduri mari şi picioare scurte");
- femeile sunt risipitoare de la natură;
- sunt înclinate către ostilitate faţă de alte femei;
- sunt atât de tare înclinate către minciună, încât n-ar trebui să aibă dreptul să jure.

(guitar) - Wind Beneath My Wings

miercuri, 1 decembrie 2010

vorba poetului:

eram tineri şi aveam de unde muri...

PS:  Ion Caraion
3 sud est - clipe

vineri, 26 noiembrie 2010

dl Băsescu "s-a greşit"...

Preşedinte-jucător, şarlatan-comentator
de Cristian Tudor POPESCU | ieri, 23:11

"S-a greşit". Aceasta era formula rituală în şedinţa de partid când un mare ştab comunist făcea una prea de tot groasă, care nu mai putea fi muşamalizată. Nimeni din sală nu întreba cine a greşit, unde, când, cum, de ce, căci risca să i se demonstreze pe loc că el e cel care a greşit şi să tragă consecinţele. T. Băsescu e şi mai tare. El zice: "Românii sunt păcăliţi, înşelaţi" în chiar clipa în care el, Băsescu, înşală încă o dată populaţia. Este singurul şarlatan politic pe care îl cunosc capabil să şi comenteze în timp ce operează.
    Taman când şeful FMI anunţă că România e pe buza falimentului, dl. preşedinte ne spune că nu muncim bine, de aia nu trăim bine. În cei şase ani de când fecundează România cu gândirea sa, dl. Băsescu n-a pomenit o dată verbul a munci. În 2004, ca "Să trăiţi bine!" era destul să-l votăm pe el şi toată lumea urma să capete câte o halcă din hoiturile pesediştilor traşi în ţeapă, în frunte cu grăsunul Adrian Năstase. Dacă şi cum munceau românii nu îl preocupa pe dl. preşedinte şi nici pe numiţii români. Care l-au aplaudat pe dl. Băsescu nu că a condamnat nemunca, ci comunismul, o societate în care nu erau plătiţi pe măsura muncii, convinşi că în capitalism vor fi plătiţi fără să mai muncească ceva, deoarece urăsc comunismul. Dl. preşedinte nu i-a contrazis până acum, când a constatat că trăim din speculă.
    În alegerile de anul trecut pe vremea asta, l-a auzit cineva spunând pe dl. Băsescu că pentru a-ţi lua salariul şi pensia e nevoie de muncă? A zis ceva de "fetele rujate, cu ochii bulbucaţi" care plâng după banii nemunciţi? Nicidecum, atunci candidatul Băsescu asigura lumea că dacă rămâne guvernul Boc la putere e garantată plata salariilor şi pensiilor, altfel e pericol. Votaţi şi încasaţi. Şi o să fie rost şi de ceva carne ieftină de mogul.
   Iar acum, când România e un vas eşuat între colţii crizei, căpitanul Băsescu îşi anunţă echipajul, cu acelaşi rânjet cu care le spunea "Iarna nu-i ca vara" celor aflaţi pe punctul de a muri îngheţaţi, că trebuie să frece mai bine puntea. Că de vină pentru apa care intră în sala motoarelor s-a descoperit că nu sunt cei din cabina de comandă, nu e cârmaciul, ci fochiştii, matrozii, bucătarul, musul, care nu muncesc bine.
   Cine a împrumutat bani cu lopata de la FMI şi i-a folosit ca să plătească pensiile şi salariile? Românii? Nu, românii doar i-au luat, şi tot ei, şi copiii lor, îi vor da înapoi.
Românii - păcăliţi, înşelaţi? Da, dar cu largul lor consimţământ.

Vali Sterian - Exerciţiu

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

de ce să faci binele? Liiceanu răspunde

Fragmentul redat aici este preluat dintr-o emisiune recentă, din care s-au preluat fragmente în presa de azi.

Reporter Mix TV Braşov:  De ce e bine să faci binele?
Gabriel Liiceanu: Din trei motive:
1. Pentru că este rentabil. Ţi se întoarce ceea ce ai dat: dai bani răului, ţi se întoarce răul; dai cuiva o palmă, rişti să primeşti o palmă; binele e rentabil pentru că există şanse să se întoarcă asupra ta ca bine; oamenii răi nu sunt numai răi, sunt şi proşti, pentru că nu îşi dau seama că făcând rău, primesc rău.
2. Toţi oamenii care au făcut bine de-a lungul vieţii lor au simţit o stare de bine. Există o etapă mai înaltă: faci binele, n-aştepţi nici o răsplată. E un proverb arab care spune: când ţi se face bine, nu uita niciodată că ţi s-a făcut; când îl faci, uită imediat că l-ai făcut. Ei bine, când faci bine şi uiţi că l-ai făcut şi nu aştepţi nici o răsplată, rămâi cu starea de bine pe care ţi-o provoacă asta.
3. Poţi face binele pentru că asta e starea de graţie în care poate intra o viaţă; e fericirea, e sensul unei vieţi.
Mircea Vintilă - Miruna

luni, 15 noiembrie 2010

dacă aş muri, dacă aş fi murit...

Văzând progresele ştiinţei şi tehnologiei din ultimii ani şi comparându-le cu condiţiile de viaţă de acum 20, 40, 60 de ani, mă întreb: dacă aş muri acum, în următorii câţiva ani vor apărea, oare, invenţii şi facilităţi suficient de importante încât să regret că le-am ratat, murind aşa devreme? De exemplu, dacă aş fi murit acum 20 de ani, aş fi ratat câteva evoluţii tehnice inimaginabile pe vremea aceea: computerul, internetul, telefoane mobile care, pe lângă vorbit, pot face capturi foto şi video de calitate cel puţin acceptabilă, nenumărate canale de televiziune, mp3-playere de dimensiunea unui deget, care înlocuiesc casetofoane sau magnetofoane imense şi greu de manipulat.
   Aceeaşi întrebare este valabilă şi pentru evenimente social-politice, religioase, globale etc. care s-ar putea petrece în viitorul apropiat şi care ar fi interesant de trăit. De exemplu, eu mă consider norocos că am trăit momentul decembrie 1989 la o vârstă suficient de coaptă încât să înţeleg schimbările majore produse atunci. Alţii, mai puţin norocoşi din punctul ăsta de vedere, fie erau mult prea tineri atunci, fie au murit ceva mai devreme de acel moment.
PS   Dacă totuşi e vorba de evenimente de genul celor profeţite de unii ca Vanga, Nostradamus etc., şi anume războaie distrugătoare, pustiirea Europei, cancer de piele pentru majoritatea oamenilor, şi altele asemenea, aş zice că mai degrabă m-aş lipsi de şansa de a fi martor la ele! :)
Jethro Tull-The Whistler

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

nostalgie comunistă (?!?)

Îmi propun să enumăr aici câteva aspecte familiare mai tuturor în perioada de dinainte de 1989. Lista rămâne deschisă şi orice sugestie va fi binevenită!
 Totuşi voi sări peste arhi-obişnuitele cozi la alimente şi nu numai, peste programul TV plin de reportaje despre realizări economice mirobolante, cu depăşiri ale planului cincinal, cu dedicaţii şi mulţumiri din inimă pentru tovarăşu', peste paradele festiviste organizate anual cu ocazia vizitelor aceluiaşi tovarăş în mai fiecare judeţ, peste altele asemenea. Mă voi opri mai ales peste lucrurile mai mărunte dar nu mai puţin prezente în viaţa de zi cu zi a acelor vremuri.
- toţi elevii din clasele 1-12 erau obligaţi să poarte uniforme de un singur tip, cu număr matricol pe piept sau pe mâneca hainei;
- calendarele anuale cu file care se rupeau zilnic şi conţineau pe verso diverse texte pe diverse teme, inclusiv glume, ştiaţi că-uri, semnalarea unor aniversări/comemorări în anumite zile etc.
- munca aşa-zis patriotică/voluntară, în fapt însă obligatorie, în special în week-end-uri, atât pentru elevi, cât şi pentru oamenii muncii;
- radio Europa Liberă, ascultat mai ales la ora 10 seara, când emisiunile erau dedicate României;
- guma de mestecat Gumela, ieftină şi foarte proastă;
- sucurile Brifcor, de proastă calitate, şi Cico, cu adevărat bune (comparabile cu Fanta de portocale de azi, însă parcă mai bune);
- berea cea mai apreciată era cea de Azuga sau Bucegi; în rest bere fără nume, cea la sticlă acceptabilă, cea la halbă adesea tulbure şi acră;
- ascultarea topurilor muzicale Billboard la radio Europa Liberă şi Vocea Americii;
- conservele de sardine în ulei nelipsite în magazinele de carne, în loc de carne;
- covrigii de 1 leu şi biscuiţii tip Eugenia de 35 de bani;
- muzica pe discuri/plăci ascultată la pick-up, ulterior benzi audio pentru magnetofoane Kashtan şi Tesla, apoi revoluţionarele casete audio ascultate pe casetofoane Sanyo, Philips, nemţeşti, ruseşti etc.
- dificultatea de a achiziţiona blugi originali (!) şi haine de blană tip Alain Delon;
- popularitatea muzicii folk (Alifantis, Vintilă, Baniciu, Bustuchină, Hruşcă...) şi a muzicii uşoare (Angela Similea, Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Cornel Constantiniu, Marina Voica, Corina Chiriac etc.);
- cartele pentru zahăr, ulei, ulterior pâine...;
- pe străzi circulau doar Dacii, ca maşini personale, alături de autobuze adesea arhipline, cu oameni pe scări, atârnaţi de bare, apoi tractoare ce făceau un zgomot infernal;
- desene animate cu ciocănitoarea Woody, Lolek şi Bolek, Mihaela, Popeye, clasicele personaje Disney;
- Mărgelatu, Piedone, Zorro (Delon), Sergiu Nicolaescu;
- telejurnalul zilnic, teleenciclopedia de sâmbătă, telecinemateca de marţi/miercuri, sfertul de oră săptămânal de şah cu Elisabeta Polihroniade;
- buletinul hidrologic zilnic de la 11.50 la radio;

Jethro Tull - Elegy


luni, 1 noiembrie 2010

despre mobilarea spiritului

În 1999, Andrei Pleşu, în acel timp ministru de externe al României, a primit premiul Grupului penrtu Dialog Social pe acel an. La festivitatea de premiere, prietenul său, filosoful Gabriel Liiceanu, a rostit câteva cuvinte de apreciere. "Un seducător de talia lui Andrei Pleşu, spunea Liiceanu, când e pus în postura de ministru de externe, poate face minuni, cucerind pentru cauza ţării sale inimile puternicilor acestei lumi."     Ulterior, în cartea sa "Declaraţie de iubire", Gabriel Liiceanu a simţit nevoia să completeze scurta caracterizare a bunului său prieten. Pasajul care mi s-a părut cel mai interesant şi demn de reţinut este acesta:
   Aş fi vrut să spun că pentru prima oară în ţara mea m-am simţit reprezentat de unul mai bun ca mine. Vreme de 50 de ani fusesem reprezentat, ca român, în interiorul şi în afara ţării, de criminali calificaţi ai istoriei, de uzurpatori, de derbedei, de agramaţi, de lingăi, de securişti şi lichele, de tipi slinoşi, de mitocani şi slugi. Destinul meu şi imaginea noastră în ochii altora fuseseră construite de asemenea oameni. Cu asemenea oameni se făcuse istoria României. Şi această istorie o trăgeam oriunde după mine, ca pe o umbră slută care nu-mi reproducea conturul, porţie zilnică de umilinţă ce-mi fusese hărăzită, capital ireductibil de suferinţă şi blestem. Grozăvia de a fi român, de a te război oriunde în lume cu acest handicap de pornire, câţi înaintea mea nu o resimţiseră, dar cu cât mai puţine temeiuri decât mine! Pentru prima oară după 50 de ani, ţara mea, în care fusesem prost, lichea şi şmecher pentru că eram reprezentat de proşti, lichele şi şmecheri, era reprezentată de cineva care mă făcea să cred că eram inteligent, eficace şi simpatic, pentru că el era inteligent, eficace şi simpatic.
   Desigur, omul acesta era un seducător şi afirmând asta nu spusesem nici un neadevăr. Ceea ce uitasem să spun era că, pentru a deveni un seducător planetar, e nevoie de foarte multe lucruri adunate într-o singură persoană. E nevoie de o inteligenţă ieşită din comun, dar care, dacă e "goală", adică nemobilată de alfabetul european al culturii, nu face doi bani. E nevoie de un ton potolit, de o frazare bună, de cuvinte alese, de o dicţie civilizată, de un har al vocii frumoase. E nevoie de vorbirea cursivă în engleză, franceză şi germană, de foarte mult umor, de capacitatea de a improviza inteligent şi de a face cât mai puţine gafe cu putinţă. Şi e nevoie, mai presus decât orice, de un ton al adevărului, de gândul simplu că pe scena lumii pierde cel care minte patetic şi şmechereşte."
    Şi pentru că tot veni vorba de cultură, voi mai adăuga o idee ce mi se pare extrem de valabilă în contextul îndepărtării tot mai mari de cultură a oamenilor, idee aparţinând lui Constantin Noica şi preluată de discipolul său Liiceanu în alt capitol al cărţii citate, capitol subintitulat "Definiţia cărţii. De ce citim?". Astfel, Noica dă cititului o justificare igienică, pentru că nu numai trupul, ci şi spiritul poate fi "nespălat"; astfel, cititul este un mijloc de a-ţi face toaleta în ordinea spiritului. De aceea cartea este elementul central în igiena mentală. Spiritul are şi el nevoie de o dietă; el "arată" după cum îl hrăneşti. Implicit, poţi să te îndobitoceşti necitind.


Jethro Tull - Wond'ring Aloud (Aqualung)

miercuri, 27 octombrie 2010

scurtuţe...

*Maria s-a dus în pădure să culeagă floricele împreună cu Ion, dar cum era multă lume pe-acolo, chiar asta au făcut.

*Bărbaţii ar minţi mai puţin dacă femeile ar pune mai puţine întrebări.

*Seara, Ion şi Maria se pregătesc de culcare. Ion iese afară să se uşureze. Se întoarce peste câteva minute cu pantalonii uzi. Maria îl întreabă:
- Plouă?
- Nu, bate vântul.

*şarpele către şerpoaică : ssspune-mi ceva sssexi !
şerpoaica : sssutien !
şarpele : ssspune-mi ceva şşi mai ssexi...
şerpoaica: ssslip
şarpele : ssspune-mi ceva şşi mai şşi mai ssexi...
şerpoaica : sssulă
şarpele : încearcă cu P
şerpoaica : sssupă !


Scorpions - Holiday

luni, 18 octombrie 2010

pilde despre băutură

Lady Astor: - Domnule, dacă aţi fi fost soţul meu, v-aş fi otrăvit băutura.  
Winston Churchill: - Doamnă, dacă aş fi fost soţul dumneavoastră, aş fi băut-o.

Consumată cu moderaţie, apa nu poate face rău.
Mark Twain

Când am citit despre lucrurile rele cauzate de băutură, m-am lăsat de citit.
Henry Youngman

Emerson, Lake & Palmer - C'est la vie

miercuri, 13 octombrie 2010

sfaturi domestice

1. Dacă vă înecaţi cu un cub de gheaţă, nu intraţi în panică; pur şi simplu turnaţi apă clocotită pe gât şi problema se va rezolva instantaneu.

2. Sunteţi neîndemânatic şi vă tăiaţi frecvent atunci când tocaţi legume? Pur şi simplu rugaţi pe altcineva să ţină legumele atunci când le tăiaţi.

3. Scandalurile cu soţia referioare la scaunul ridicat de la toaletă pot fi evitate prin folosirea chiuvetei.


Bobby McFerrin - Circlesong Six

marți, 12 octombrie 2010

profeţii despre România(2)

La fel ca şi în postarea anterioară, îmi menţin rezerva cu privire la credibilitatea sursei, preferând să aştept ca timpul să lămurească situaţia.

   Necunoscut publicului român, profesorul indian Gupta Swami e celebru în afara Indiei, mai ales ca prezicător şi clarvăzător, el profeţind, cu o acurateţe extraordinară, evenimentele cruciale ale sfârşitului de secol şi începutul noului mileniu: căderea lui Gorbaciov, atentatul terorist din Indonezia, căderea navetei Columbia, dar şi căderea şi execuţia cuplului Ceauşescu. Din această cauză, de-a lungul timpului, indianul a fost contactat de mulţi preşedinţi de state şi guverne. Chiar şi Elena Ceauşescu a apelat la Gupta Swami în 1983, însă, deranjată de prezicerile acestuia, soţia dictatorului l-a obligat pe guru să părăsească urgent ţara. Aflat în vizită în Bucovina “trimis de viitor”, gurul indian a făcut o serie de profeţii cutremurătoare care, dacă se vor adeveri, vor schimba faţa României şi a planetei.
  “Să vorbim despre ceea ce va fi, despre România şi poporul său. După ce actuala guvernare va căştiga din nou alegerile, la jumătatea mandatului (perioada 2010-2011 este jumătatea actualului mandat – nota ziaristului) se va declanşa altă revoluţie română, una cu totul diferită de cea din 1989. Guvernarea va fi brutală şi va arăta aproape ca o dictatură, deşi se va numi, în continuare, democraţie. Românii o vor duce extrem de rău. Viaţa lor va fi mai cruntă ca pe vremea lui Ceauşescu. Legile vor fi deosebit de aspre, conducerea va fi violentă şi necruţătoare. Criza se va adânci, iar cei care i-au ales pe reprezentanţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea lui Ceauşescu au adus la conducere sute de dictatori, mai cruzi şi mai lacomi decât răposatul şi că, de fapt, în România, prin revoluţie s-a “evoluat”de la rău la foarte rău."
   “Concomitent, va începe un scurt şi înfiorător război mondial – al treilea şi ultimul – programat, declanşat şi întreţinut de forţele oculte care conduc omenirea. România va participa la război încă înainte de extinderea şi mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiurite a conducătorilor ei. Tinerii români vor muri pe capete în ţări străine, în locul unor străini, pentru o cauză străină de interesele românilor. Preşedintele României va fi ucis într-un atentat pus la cale de opozanţii din propriul partid de guvernământ. Moartea sa şi fariseismul ucigaşilor aflaţi la conducerea României vor declanşa explozia socială care se va rostogoli ca un bulgăre de zăpadă pe covorul nenorocirilor româneşti.”
   "Mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii pe care o aşteptau de atâţia ani. Va începe o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva comuniştilor şi a ceea ce dvs. numiţi securişti. România se va scălda într-o baie de sânge, demnă de personajul Dracula pe care l-a impus un scriitor englez. Vor muri oameni vinovaţi, dar şi mulţi oameni nevinovaţi. Temporar, autoritatea de stat va dispărea. Opinia publică internaţională, şocată, dar preocupată de propriile griji ale războiului, va sta în expectativă şi nu va interveni. Populaţia României se va reduce aproape la jumătate. Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi în mâinile rebelilor scăpaţi de sub autoritatea statală. Din acest haos însângerat, România va ieşi purificată."
   “Ceea ce mi-a purtat paşii spre binecuvântatul pământ al Bucovinei e faptul că, într-un viitor nu prea îndepărtat, de aici, va porni la întâlnirea cu destinul său, cea mai puternică personalitate politică pe care o va cunoaşte poate mileniul care a început. Am venit să mă familiarizez cu aceste sfinte locuri, de unde va porni Mântuitorul omenirii viitoare… şi trebuie să recunosc că acesta are circumstanţe favorabile. Spun asta după ce am vizitat stâlpii spiritualităţii româneşti, concretizaţi în incomparabile opere de artă, cum sunt mănăstirile Moldovei. Din Bucovina se va ridica un om bun şi credincios, tare ca o stâncă. O mână de fier, un om înţelept şi drept, de nimeni cunoscut aşa până la acea dată. El va opri prăbuşirea naţiunii române şi tot el o va înălţa în fruntea statelor de pe glob. România va ajunge în scurt timp la cea mai mare extindere teritorială din întreaga sa existenţă şi la cea mai mare înflorire economică. Militarii români, aduşi în ţară de pe fronturile unde luptau fără nici un ţel, îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii şi mai glorioase decât ale înaintaşilor lor. Va fi posibil, deoarece vor avea un ţel, o cauză şi un conducător care să-i călăuzească. Secolele următoare, România va juca un rol preponderent în viaţa politică, socială şi economică a lumii.
   “Raportul de forţe se va schimba total în lume la încheierea ultimului război mondial. Ţările puternic spiritualizate vor dobândi supremaţia mondială. Ţările noastre, India şi România, vor deveni pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Grecia, Japonia, Franţa sau Rusia (spălată de ateism şi comunism printr-o mişcare socială mai brutală decât cea românească) vor deveni polii noii dezvoltări mondiale, bazată mai mult pe spiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii lipsite de suflet. Structurile statale lipsite de suflet şi istorie, precum SUA, UE, NATO se vor prăbuşi. SUA au picioare de lut, fiindcă au fost consolidate pe false premise. Slăbiciunea lor va fi demonstrată în al III- lea război mondial, în urma caruia vor disparea."

Iată textul integral.


Bryan Adams - Heaven

luni, 11 octombrie 2010

profeţii despre România(1)

Textele următoare sunt preluate şi redate fidel, reducând părţile mai puţin relevante, fără însă ca eu însumi să mă pronunţ cu privire la adevărul lor. Timpul, desigur, va confirma sau infirma previziunile respective. Eu doar  le-am semnalat pentru ca, în caz că..., să fim pregătiţi! ;)

   Vanghelia (care înseamnă în greceşte “mesagerul cu veşti bune”) s-a născut la Strumiţa (astăzi în Macedonia) şi s-a mutat mai apoi în Petrici (Bulgaria). Şi-a pierdut vederea în timpul unei furtuni, când avea 12 ani. Mesajele ei se refereau atât la vieţile private ale oamenilor cât şi la evenimente geo-politice. Conform statisticilor, mai mult de 1 milion de oameni i-au trecut pragul casei în căutarea unui ajutor. Mulţi şefi de stat au vizitat-o, inclusiv soţii Ceauşescu. Oamenii de ştiinţă bulgari susţin că acestea s-au împlinit în proporţie de 70-80 %. În anul 1967 a fost recunoscută oficial. Înainte de a ajunge în atenţia serviciilor secrete ruse, fenomenul Vanga a fost studiat în Bulgaria. Institutul pedagogic din Sofia a înfiinţat în acel an un laborator special care a încercat să acceseze şi să verifice prezicerile Vangăi. Profesorul Gheorghi Lozanov, şeful laboratorului, a inclus-o pe Vanga pe listele de angajaţi ai instituţiei. Casa Vangăi a devenit astfel plină de aparate de ascultat care înregistrau toate discuţiile şi predicţiile sale.
  Vanga nu a avut copii, însă a avut mai mulţi nepoţi din partea fraţilor şi a surorilor, pe care i-a iubit mult şi i-a ajutat. Dintre toţi nepoţii, cea mai apropiată de ea a fost Diana Radneva, căreia Vanga i-a încredinţat, cu numai câteva zile înainte de a muri, ultima şi cea mai de preţ profeţie a sa: profeţia despre România – o profeţie despre rolul important al poporului român în procesul de evoluţie spirituală ce se va petrece în viitorul apropiat la nivelul întregii planete. Această profeţie a fost înregistrată pe bandă de magnetofon. Vanga i-a indicat Dianei să dezvăluie această profeţie la data de 24 ianuarie 2005 şi mesajul să ajungă în România.
   Vanga a spus: “Românii sunt oameni speciali şi, cu toate că Dumnezeu i-a ales pentru o nobilă misiune, din nefericire, mulţi dintre ei nu mai cred în valorile lor naţionale. De aceea, dacă acest mesaj – pe care am îndatorirea să-l transmit – le este adus de un străin, va fi mai bine primit de ei decât dacă l-ar primi de la unul de-ai lor.”
    Textul predicţiei este acesta:

 “Eu sunt prea mică pentru ca el să vina la mine, aşa că eu transmit această veste care mi-a venit de Sus şi care va trebui dezvăluită în luna ianuarie, ziua 24, anul 2005. În cel mult o lună de zile, această profeţie să fie dusă aceluia la care voi face referire aici. Dacă nu se va putea ajunge la el, atunci să fie dată oamenilor din jurul lui. Să vă ajute Dumnezeu!   În bucuria acestei lumi, în România va fi ACELA care a fost promis lumii. Întreaga lume se va bucura de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii săi, până când va veni ceasul său. Putere de Sus el va avea! Pământul, Apa şi Focul îl vor ajuta. Odată cu începerea lucrărilor lui în această lume, minciuna va dispărea. Acest lucru se va întâmpla în 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primul care îl va recunoaşte va fi poporul său. Drept răsplată, va aduce acest popor pe înalte culmi ale desăvârşirii din această lume. Acest popor va fi un exemplu real pentru toate popoarele lumii. El nu va călări un cal real, ci unul de fier, pe care singur îl va mânui.”

Alte profeţii: (pe cele din trecut, deja confirmate,  nu le mai redau aici)

- “În 2010 este debutul celui de-al treilea război mondial, care va începe în noiembrie şi se va termina în octombrie 2014. Se va desfăşura, la început, cu arme convenţionale, ca apoi să aibă loc atacuri cu arme nucleare şi chimice, spre final.”
- “În 2018 trenurile vor zbura pe conductoare de la Soare. Dobândirea petrolului va înceta, Pământul se va odihni” (1960).
- “În spaţiu va fi descoperită viaţa şi atunci se va clarifica cum a apărut viaţa pe Pământ, iar în următorii 200 de ani oamenii vor intra în contact cu fraţii lor spirituali, dotaţi cu raţiune, din alte lumi” (1979)
- “lumea va trece prin multe cataclisme şi mizeria va apare. Conştiinţa umană însăşi se va schimba.Vremuri grele vor veni. Oamenii se vor împărţi conform credinţei lor. Vom asista la evenimente importante ce vor schimba destinul omului.
- despre moarte, Vanga spunea că reprezintă doar o trecere într-o altă dimensiune spaţio-temporală.



Deep Purple - Soldier of fortune

sâmbătă, 9 octombrie 2010

sfaturi pentru blonde la volan

Sfaturi preliminare
- Fii sigură pe tine - în afară de tine, toţi participanţii la trafic sunt nişte idioţi care au luat permisul pe ochi frumoşi. Lucrul acesta trebuie să îl repeţi înainte de a te urca la volan. De cel puţin 3 ori. 
- Nu purta centura de siguranţă!!! Şifonează rochiţa;
- Asigură-te că ai oglinda. În poşetă;

Ieşirea din parcare 
- aminteşte-ţi ce am vorbit la început. Repetă de încă două ori în minte.
- accelerează uşor, până pe la 5000 rot/min, dă drumul brusc la ambreiaj. Accelerează în continuare. Ai pornit!!! 
- nu te uita în oglinzi, virează brusc şi accelerează în continuare. Cu cât pleci mai repede, cu atât sunt şanse mai mici să se întâmple ceva; 
- te claxonează un idiot care nu ştie de "prioritatea femeii care iese din parcare"? Arată-i degetul mijlociu şi bolboroseşte ceva înspre el. Poţi spune orice, cât timp pare că spui ceva rău. Exemplu: "Multe cuie, ursu-i moşul bălţii, mulgi bascula"; 
 - cu toate că ai ieşit deja pe drum, îţi aminteşti că ai uitat să semnalizezi. Semnalizează acum, scurt. Intenţia contează.

Mersul
- automobilul este în mişcare, ce facem acum?
- trebuie să încerci să păstrezi o viteză cât mai inconstantă... Acest lucru se face prin apăsarea pedalei de acceleraţie în ritmul muzicii. Un exerciţiu amuzant. Poţi ţine ritmul tobei apăsând frâna, iar ritmul chitarei apăsând acceleraţia;
- mergi şerpuit. Bărbaţii se simt impresionaţi de mersul legănat pe care îl ai pe jos. De ce nu ar fi impresionaţi şi de mersul legănat al autoturismului tău; 
- două benzi pe sens - acest termen este un nume pompos dat unui drum mai lat. 
- observă axul drumului. Are nişte linii pe el. Încearcă să mergi deasupra lor;  
- condusul este un joc pentru majoritatea oamenilor. Vor exista bărbaţi care vor intra în jocul tău şi vor încerca să te depăşească. Arată-le că nu eşti o uşuratică. Bagă-te în faţa lor;

Alimentarea cu benzină 
- găseşte o staţie unde se comercializează carburanţi (arată ca un mini-market cu nişte cutii în curte).  
- opreşte lângă o cutie. Partea cu o gaură rotundă în caroserie trebuie să se afle în partea opusă cutiei şi aşteaptă un băiat să te ajute să alimentezi;
- intră să plăteşti. Nu uita să te uiţi 15 minute după muţunache de pus în geam. Cumpără câţiva; 
- du-te la maşină, lasă maimuţoii înăuntru şi intră din nou... Ai uitat să cumperi brăduleţi parfumaţi; 
- ignoră înjurăturile şirului de maşini care aşteaptă să îţi muţi maşina de la pompă. Sunt invidioşi că ai găsit un loc de parcare mai bun decât au găsit ei; 
- cumpără 5 brăduleţi de culori diferite, aranjează-i frumos, 2 la oglindă, 1 în torpedo, 2 agăţaţi de barele tetierelor.

Parcarea 
- de obicei reprezintă zona din faţa blocului, unde se găsesc deja maşini aliniate într-un anumit sens.
- încearcă să fii originală. Parchează la unghi de 47 de grade, chiar dacă restul autoturismelor sunt parcate la unghi de 90 de grade;  
- ocupă cel puţin două locuri de parcare. Cine ştie, poate cea mai bună prietenă vine în vizită şi nu are unde să parcheze; 
- verifică de fiecare dată portiera. Chiar dacă ai închidere centralizată, trage de portiere. Nu vrem surprize.
Drum bun!

Cheap Trick - The Flame

marți, 5 octombrie 2010

un personaj fascinant!

A trăit şi făcut într-o viaţă cât alţii în zece. E colonel în retragere al US Air Force, avocat, expert în macroeconomie, are centura neagră în Kung Fu, e milionar în dolari, a vizitat 124 de ţăriare patru cetăţenii şi vorbeşte nouă limbi străine. În plus, are şi rezidenţă britanică, sud-africană, franceză şi de Insulele Virgine. A trăit şi muncit în toate aceste locuri, plus Argentina şi Filipine, unde n-a avut, însă, rezidenţă.
    Nu, nu este vorba despre James Bond, şi nici despre vreun alt personaj de film. Are chelie, e ochelarist, se îmbracă numai la costum şi, când vorbeşte, graseiază uşor. Pe cartea de vizită o înşiruire de acronime te ameţesc: Prof.Dr., Ph.D.Econ., L.L.M.Fin., M.B.A., M.F.M., C.E.P.A.. Poartă un nume exotic, cu rezonanţă germană, Niels Schnecker. 
   Niels Schnecker s-a născut pe 1 ianuarie 1960 la Bucureşti. Părinţii săi, evrei austrieci, lucrau la Bucureşti. Întrucât maică-sa era nemţoaică din Sudeţi, a căpătat şi cetăţenia germană. Apoi, când la 10 ani a emigrat în State, a primit şi cetăţenia americană. Ultima pe listă, cea israeliană, a primit-o la 18 ani când, după moartea tatălui, mama sa a decis să se stabilească în Israel.   
   De mai bine de zece ani tot apare la televizor, pe te miri ce post, de la Antene, pe B1, Pro TV, Realitatea TV sau chiar la Acasă, dându-şi cu părerea despre economie, politică sau evenimente sociale. A avut chiar şi două emisiuni la TVR(2).
   "La 40 de ani m-am hotărât să mă stabilesc în România. Eram avocat în Johannesburg, Africa de Sud, şi m-a convins să mă întorc răposatul ambasador Mihai Botez, Dumnezeu să-l ierte!", povesteşte Niels Schnecker. "Hopa! Tocmai am încălcat prima poruncă din Tora, să nu pronunţi numele Domnului!", râde Niels. "Aiurea, sunt un evreu agnostic, cred în D-zeu, dar nu în religie sau biserici...", se autodefineşte israelitul. "Faptul că m-am însurat cu o româncă creştin-ortodoxă, Iulia, într-o Biserică Anglicană, cu o slujbă ecumenică, iar acum am un băieţel de 6 ani, Patrick, botezat atât în rit iudaic, cât şi anglican spune ceva despre mine. Naşi de cununie ne sunt Andreea Esca şi Alexander Eram!", se confesează, ca la rabin, Niels Schnecker.
                       
   Niels locuieşte la Snagov, dar firma de avocatură o are, ironia sorţii, în fosta reşedinţă de serviciu a mareşalului Antonescu, de la Băneasa. Pereţii sunt burduşiţi cu diplome şi poze.  Sunt patru categorii. Prima cu cele militare, a doua cu cele civile, a treia cu cele care îi recunosc activităţile de voluntariat la diverse ONG-uri şi ultima cu diplome şi fotografii care îi atestă activitatea politică. "Asta pentru că sunt republican radical, membru cu acte în regulă", se mândreşte americanul, în timp ce ne arată poze cu dedicaţii de la foştii preşedinţi republicani Bush senior şi junior şi Ronald Reagan. Başca una în care îi strânge mâna lui Shimon Perez. Nu uită să se dea mare un pic: "Între ’85 şi ’86 am fost consilier economic la Casa Albă!".    
   Niels vorbeşte nouă limbi străine: "Nu ştiu care e aia maternă. Ar fi trei. Româna, că m-am născut aici, germana, că am vorbit în casă, şi engleza, că în ea mă exprim cel mai bine".  La viaţa lui a făcut de toate. Nu-i e ruşine să recunoască: a fost docher, controlor de autobuz în New York, stivuitor de marfă în supermarket, ghid şi agent de turism sau agent de bursă. Dar şi economist, consultant financiar, pilot militar, avocat şi, culmea, jurnalist. În 1999-2000 a realizat la TVR 2 două emisiuni "Turnul de control" şi "Pe muchie de cuţit".
    Niels nu se poate abţine să nu vorbească despre dragostea vieţii sale, zborul: "Când am spart bariera sonică prima oară am trăit cea mai eliberatoare senzaţie din viaţă! Eşti cel mai aproape de Dumnezeu. Intri într-un tunel violet. De la azuriul cerului, culoarea se închide până la un violet dur. E o senzaţie orgasmică!".  Devine nostalgic. "La premiera Top Gun, eram aşa de transpus în film că, atunci când Tom Cruise, după ce a încetinit în faţa rusului, a frânat brusc, am înfipt picioarele în scaunul din faţă, ca-n palonier, de l-am aruncat pe ăla din faţă peste cel de dinaintea sa!".  Din păcate, acum nu mai poate să zboare. Mai întâi a trebuit să renunţe la avioanele de vânătoare din cauza ochelarilor. De câţiva ani, de când a avut un accident vascular cerebral, mai urcă în avion doar ca pasager.

Deep Purple - Soldier of fortune

luni, 4 octombrie 2010

mamele preşedinţilor

Informaţiile de mai jos, foarte interesante după părerea mea, sunt preluate de aici.
Nu mă pot pronunţa în legătură cu veridicitatea acestor informaţii, aşa că le redau nemodificate în nici un fel.
  Voi începe cu cea mai interesantă poveste, foarte puţin cunoscută şi/sau comentată, şi anume cea a lui Ion Iliescu.

-- Probabil că niciun alt președinte nu a avut atâtea probleme cu mama/mamele precum Ion Iliescu. Biografia cam netransparentă a fostului președinte a făcut obiectul a sute de articole în presă, pornind mai ales de la faptul că Iliescu avea o mamă naturală, Maricica, bulgăroaică de origine, cu sânge rrom, după unele surse, care îl abandonase în copilărie.  “Adevărul este că împrejurările vieții au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propria-mi mamă, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am reproșat, niciodată nimic...” recunoștea, în 1993, Ion Iliescu, într-o scrisoare către Cornel Nistorescu. O a doua mamă, Marița, era cea care îl crescuse și pe care o recunoștea drept adevărata lui mamă. Despre Marița se spune că luptase în războiul civil din Spania, lucrase pentru Ana Pauker și avea un dosar de cadre excelent din punctul de vedere al PCR.

-- Acum patru decenii, moartea, la 81 de ani, a mamei lui Nicolae Ceaușescu, Lixandrina Ceaușescu, a produs un veritabil miracol, pentru acele vremi: dictatorul fără Dumnezeu, atât de pornit împotriva bisericilor și a credinței, în general, a acceptat ceea ce părea de necrezut. El și-a înmormântat mama cu slujbă de înmormântare, ținută de un sobor de preoți, și a făcut pomeni pentru întregul Scornicești. Încă și mai de necrezut, Ceaușescu a dat ordin să se construiască o biserică în amintirea mamei, lucru care a fost executat întocmai. Dictatorul comunist a făcut asta pentru că Lixandra Ceaușescu fusese dintotdeauna o femeie profund religioasă. La fel a procedat și cînd murise tatăl său, Andruță, cu un an înainte. Cum a primit Nicolae Ceaușescu vestea morții tatălui relatează, într-o carte de amintiri, Mihaela Ceaușescu, nepoată a dictatorului: “Era pur şi simplu copleşit de durere şi de deznădejde. Umbla cumva rătăcit şi îndurerat prin cele două odăiţe din casa părintească. Acceptase înmormântarea cu popi de dragul bunicii, Lixandra, dar maximum doi”.
   Lixandra Ceaușescu era analfabetă, însă apreciată de vecinii săi ca fiind o femeie „muncitoare şi apropiată faţă de cei din jur”. Ea bătea des bisericile și mergea chiar la presupuși sfinți, precum legendara Fecioară de la Parepa, unde săruta toate icoanele și se plângea că fiul ei e un necredincios. În replică, faimoasa prezicătoare a înștiințat-o că, din acest motiv, într-o zi i se va întâmpla ”ceva foarte rău”. Se mai știe despre mama lui Ceaușescu, Militaru, după tată, faptul că se trăgea din familia unui căpitan din oastea lui Tudor Vladimirescu.

   Despre următoarele două biografii am serioase rezerve în privinţa verităţii, dat fiind că informaţiile respective se pare că au ca sursă principală pe Corneliu Vadim Tudor.

--  Emil Constantinescu a fost atacat în mai multe rânduri de lideri naționaliști precum Corneliu Vadim Tudor și Ion Coja, care au susținut că dețin informații potrivit cărora ambii părinți ai fostului președinte ar fi fost evrei, numele adevărate ale lor fiind Pataievici (tatăl) și Cazbici (mama, înainte de căsătorie). Despre mama lui Emil Constantinescu s-a mai spus că se trage dintr-o familie de evrei anarhiști, izgoniți din Elveția și pripășiți în Rusia înainte de 1918, în Basarabia mai exact.
--  Acelaşi Corneliu Vadim Tudor a susținut adesea că Traian Băsescu nu ar fi fiul natural al lui Dumitru Băsescu, ofițerul mort acum opt ani, și că ar avea tot origine evreiască, la fel ca Emil Constantinescu: „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că tatăl adoptiv al lui Traian Băsescu se numea Dumitru şi era de meserie tâmplar. El s-a născut într-o localitate de lângă Bacău. A urmat şcoala Militară, făcând parte din promoţia 30 decembrie 1949. Dupa absolvirea şcolii Militare, acesta a fost repartizat la Divizia Mecanizată “Mărăşeşti” din localitatea Basarabi (jud. Constanţa), devenind şef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiţerul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasă, divorţată şi cu doi copii mici – Traian şi Mircea. Tatăl natural al celor doi copii, evreu, plecase din România, abandonându-şi soţia şi copiii. Menţionăm că şi mama celor doi, care trăieşte, este tot de origine evreiască. Dumitru Băsescu s-a căsătorit cu acea femeie şi i-a adoptat pe cei doi minori” relata Vadim în gazetele proprii.
   Adrian Severin avea, și el, o teorie proprie, potrivit căreia părinții lui Traian ar fi fost de origine tătară. În realitate, e mult mai probabil ce au relatat presei rude ale președintelui, de-a lungul anilor, anume că Elena s-a căsătorit cu Dumitru în 1949, într-un moment în care acesta fusese detașat cu regimentul de tancuri la Basarabi, lîngă Constanța și cînd multe fete ale locului au dat iama în tinerii ofițeri, ori invers, ceea ce a avut drept rezultat un  număr record de nunți, la scurtă vreme.

Kansas - Dust in the wind

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Shania

Puţini interpreţi se pot apropia de perfecţiune atunci când se află pe scenă, în faţa a mii de spectatori. Dintre ei aş menţiona trupa Queen, apoi Sting, Marc Anthony, Ray Charles, Frank Sinatra... (De altfel, după cum am şi postat anterior, dificultatea de a controla perfect tot ce ţine de actul artistic pe scenă a determinat o artistă excepţională, precum Kate Bush, să renunţe la turnee după doar o lună de la atingerea succesului.)
  Printre aceştia aş include-o şi pe superba cântăreaţă atenţie, canadiană, nu americană!, Shania Twain. Uşurinţa şi naturaleţea învăluitoare şi cuceritoare cu care interpretează aceasta sunt cu totul impresionante, concertele sale fiind nişte experienţe unice, de neuitat.
  Iată un cântec cu totul deosebit al acesteia, o îmbinare perfectă între melodie, interpretare şi versuri:

Shania Twain - It Only Hurts When I'm Breathing
 
I hope life's been good to you                  
Sper că ai avut o viaţă plăcută
Since you've been gone                           
     De când ai plecat
I'm doin' fine now
- I've finally moved on      Eu o duc bine acum - am reuşit în sfârşit să merg mai departe
It's not so bad
- I'm not that sad                   Nu e aşa rău - nu-s aşa tristă
I'm not surprised just how well I survived
     Nu mă surprinde că am supravieţuit aşa bine
I'm over the worst, and I feel so alive
          Am trecut peste ce-a fost mai rău şi mă simt aşa plină de viaţă
I can't complain
- I'm free again                   Nu mă pot plânge - Sunt iarăşi liberă

[chorus:]
                                                    (refren:)

And it only hurts when I'm breathing              Şi mă doare doar când respir
My heart only breaks when it's beating           Inima mi se frânge doar când bate
My dreams only die when I'm dreaming
         Visele mele mor doar când visez

So, I hold my breath - to forget                     Aşa că îmi ţin respiraţia - ca să uit...

Don't think I'm lyin' 'round cryin' at night
       Să nu crezi că noaptea stau în pat şi plâng

There's no need to worry, I'm really all right  Nu e nici un motiv de îngrijorare, totul e în regulă cu mine
I've never looked back
- as a matter of fact   Niciodată n-am privit înapoi - de fapt,


[repeat chorus]                                           (repetă
refren)

It only hurts when I breathe                          Doare doar când respir etc.
Mmm, no, I've never looked back
                 Nu, niciodată n-am privit înapoi

As a matter fact                                           De fapt,

Hurts when I'm breathing                             Doare când respir
Breaks when it's beating                               Se frânge când bate
Die when I'm dreaming                                Mor când visez
It only hurts when I breathe...                      Doare doar când respir...
 

   Iată şi câteva amănunte suplimentare despre superba artistă:
 - născută în Canada, în 1965, cu un tată provenind parţial din rădăcini de indieni americani Cree, iar mamă din descendenţi irlandezi, părinţii au divorţat când Shania avea doar 2 ani, tatăl vitreg, Jerry Twain adoptând copiii, care au primit ulterior numele acestuia.
 - copilărie foarte grea, cu 4 fraţi/surori, fiind nevoită încă de la 8 ani să muncească în baruri şi cluburi pentru a-şi ajuta familia, cântând în fum de ţigară pentru tot felul de beţivi întârziaţi până după 12 -1 noaptea.
 - după vârsta de 15 ani a muncit din greu, împreună cu familia, la reîmpăduriri, fiind nevoită să ducă o viaţă dură, ruptă de lume, cărând copaci grei pe kilometri întregi, într-o igienă precară, făcând baie şi spălându-şi hainele în lac, fără săpunuri, deodorante, şampon, make-up etc.
 - când avea 22 de ani, părinţii au murit într-un accident de maşină, iar Shania s-a mutat cu fraţii şi sora vitregă pentru a-i sprijini, cântând într-o staţiune din apropiere.
 - albumul Come On Over (1997) s-a vândut în peste 39 milioane de exemplare în toată lumea, devenind cel mai bine vândut album al unei soliste şi cel mai bine vândut album country din toate timpurile. De asemenea, albumul e pe locul 9 all-time la vânzări în S.U.A..
 - este printre primele soliste de muzică country care au cunoscut un succes major şi în muzica pop. De asemenea, este a doua solistă ca vânzări din Canada, după Celine Dion.
 - este singura solistă care a primit 3 discuri de diamant (adică minim 1 milion de copii vândute din fiecare).
 - este, se pare, - culmea ironiei -, cea mai bogată femeie muzician din lume, cu o avere de peste 500 mil. $ !!!
 - este adeptă a meditaţiei şi vegetarianismului de tip Sant Mat.
 - în 2009, oamenii de ştiinţă au calculat că faţa Shaniei Twain are dimensiunile perfecte pentru o femeie. Şi totuşi, în ciuda frumuseţii sale, artista a declarat că este stingherită de statutul său de sex-simbol, adesea simţindu-se stânjenită în timpul şedinţelor foto. Ea consideră că muzica va dăinui mereu, pe când imaginea nu.
 - pentru ea, muzica este totul. Prin muzică se simte cel mai bine d.p.d.v. spiritual, emoţional şi fizic.

vineri, 24 septembrie 2010

muzică Gaga...

Trist, foarte trist a ajuns muzica pop modernă, dacă Lady Gaga (o artistă care ar fi fost considerată bunicică, în cel mai bun caz, dacă nu chiar mediocră, dacă ar fi activat acum 25 de ani) a devenit cea mai adulată, mai premiată, mai mediatizată vedetă contemporană!!!
  Pentru edificare, ascultaţi melodiile de top din anii 1985 - 1986 şi comparaţi:


1985 #1 songs - billboard charts



1986 #1 songs - billboard charts

joi, 9 septembrie 2010

nedumeriri

* Cu ce viteză se deplasează întunericul?

* De ce nu există mâncare pentru pisici, cu gust de şoareci?

* Dacă azi sunt zero grade şi mâine e de două ori mai frig, ce temperatură va fi mâine?


Enigma - The dream of dolphin

Enigma lui Michael Creţu

Butonând azi canalele TV, dau peste un documentar preluat de pe Deutsche Velle, în care era prezentat un top al celor mai de succes albume de muzică din Germania din toate timpurile. Printre cei din frunte, erau menţionaţi Rammstein, Donna Summer (stabilită în Germania), Kraftwerk, Scorpions. Nume emblematice, cunoscute bine în toată lumea. În studioul emisiunii, invitat era Michael Creţu. În final este prezentat locul unu: Enigma, cu albumul The Cross of Changes – 1993. Adică acelaşi Michael Creţu, acesta fiind de fapt producătorul proiectului Enigma, compozitorul, creatorul fenomenului Enigma.  Altfel spus, cel mai de succes om de muzică din Germania din toate timpurile este, de fapt, un român!
   Născut în Bucureşti în 1957, acesta s-a stabilit la începutul anilor '70 în Germania, unde a avut imens succes, atât cu viitoarea sa soţie, Sandra, cât şi cu proiectul Enigma, cu ambele ajungând pe primele locuri în topuri în toată lumea. De asemenea, a avut, de-a lungul timpului, numeroase colaborări muzicale, din care printre cele mai notabile mi se par cele cu Boney M, Goombay Dance Band, Mike Oldfield, ATB.
   Şi încă un detaliu interesant: tatăl său era român, iar mama austriacă; însă ceea ce mi se pare şi mai semnificativ este faptul că unchiul său a fost marele violonist Ion Voicu, cel care le-a spus părinţilor că acesta are talent la muzică, îndrumându-l spre liceul de muzică şi, ulterior, spre continuarea studiilor în străinătate, respectiv la Paris şi, mai târziu, Frankfurt, unde a absolvit conservatorul.

Iată câteva din compoziţiile sale:


Enigma - Sadness


Enigma - Return to innocence


Enigma - Celtic Dream


Enigma - The dream of the dolphin


Sandra - Maria Magdalena


Sandra - In the Heat of the Night


Sandra - Hi! Hi! Hi!


Sandra - Loreen

vineri, 3 septembrie 2010

testul celor trei

Această scurtă povestire i-a fost atribuită lui Socrate (399 - 469 DC).

Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus:
- Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi?
- Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei.
- Testul celor Trei?
- Aşa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotrivă...
- Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?
Omul a dat din umeri, puţin stânjenit.
Socrate a continuat:
Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă - filtrul Folosinţei (dacă e de folos). Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
- Nu, nu chiar...
- Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?
Omul era învins şi s-a ruşinat.


Keith Jarrett - Memories of tomorrow

sâmbătă, 28 august 2010

Kate Bush şi dorinţa de perfecţiune

Apreciata cantautoare britanica, cea mai de succes interpretă britanică din ultimii 30 de ani, prima solistă britanică ce a atins locul 1 în topurile britanice  atât la single, cu cântec compoziţie proprie, precum şi la albume, a luat o hotărâre foarte interesantă şi îndrăzneaţă la doar 20 de ani, chiar după primele ei succese majore. Artista a susţinut doar un singur turneu de-a lungul carierei sale, între 2 aprilie şi 13 mai 1979, deci doar o lună şi ceva, după care a renunţat definitiv la turnee. Motivul? Dorinţa artistei de a fi în control total asupra produsului final, lucru - fireşte - imposibil în apariţiile live. După acea zi, aceasta a apărut live doar ocazional, în apariţii scurte, la evenimente speciale.
   Măsura poate fi percepută ca extremă şi, după cunoştinţele mele, unică în lumea muzicii pop. În acele timpuri, acest lucru era posibil întrucât artiştii de succes puteau trăi foarte bine din vânzările de discuri, copyright etc. Însă, în prezent acest lucru ar fi, cred, imposibil, în condiţiile în care pirateria muzicală este puternic sprijinită de existenţa internetului, concertele fiind, pentru mai toţi artiştii, aproape obligatorii, dacă vor să-şi asigure notorietatea şi securitatea financiară.
    În orice caz, gestul său mi s-a părut impresionant, şocant şi absolut lăudabil. Într-adevăr, cu foarte puţine excepţii, spectacolele live lasă mai mult sau mai puţin de dorit, atât din cauza accidentelor de interpretare, imperfecţiunilor interpretative ale artiştilor, emoţiilor acestora etc, cât şi din cauza aranjamentelor orchestrale adesea imperfecte, neinspirate, greşeli ale instrumentiştilor, lipsa inspiraţiei sau a chefului acestora etc.

   Iată câteva dintre succesele sale:



Kate Bush - The Man With The Child In His Eyes


Kate Bush - Running Up That Hill



Peter Gabriel & Kate Bush - Don't Give Up



Kate Bush - Wuthering Heights

marți, 24 august 2010

Adi Minune versus Elli Kokkinou/Zeljko Joksimovic

Melodia e superbă, nimic de zis, în ambele interpretări.  Însă e bine de ştiut că grecoaica a lansat-o, nu Adişor al nostru, din păcate!

Elli Kokkinou - Tha perimeno



Adi Minune - Numele tău

  
   Iată altă melodie superbă preluată de Adi Minune, de data asta autorul fiind sârbul Zeljko Joksimovic, piesa reuşind locul 2 la Eurovision 2004, Istanbul. Vocea sârbului mi se pare slabă, destul de oarecare, însă piesa compusă de acesta este cu adevărat excepţională. Cu siguranţă că sârbul ar fi câştigat Eurovisionul lejer dacă ar fi avut vocea lui Adi! ;)

Zeljko Joksimovic - Lane moje



Adi Minune - Stau şi plâng în faţa ta