sâmbătă, 17 noiembrie 2012

e bine de ştiut că...

- într-o situaţie de urgenţă, dacă n-ai mâncare, poţi să mânânci şi furnici, sunt acrişoare la gust. Iar cele aflate în zone mai neumblate de om au gust de lămâiţă.  
- gândacii nu sunt foarte buni la gust, dar au proteine şi te salvează de foame, şi melcii la fel. După ploaie, poţi găsi o sută de melci într-un spaţiu foarte mic, dar nu poţi mânca mai mult de şase fiindcă stomacul e neobişnuit să-i digere. 
- când ţi-e foame, poţi mânca aproape orice iarbă. Scoarţa de copac nu e nutritivă, dar păcăleşte creierul că ai mâncat ceva.
                                                                                            (Radu Peştean dixit)

Viaţa în sălbăticie
De trei ani, de când a părăsit oraşul şi a luat drumul pădurii, fostul ofiţer SRI, Relu Peştean, simte că s-a născut a doua oară. Doarme în fân, umblă numai desculţ, iar dimineaţa se spală pe faţă cu rouă. Și este ferm convins că ne-am născut cu toţii şamani, numai că am uitat asta. Până acum trei ani, Relu Peştean nu mersese niciodată desculţ prin iarbă, se mândrea că este fiul oraşului, născut şi crescut în lumea strâmtă a betoanelor. Dar într-o zi a avut o revelaţie: viaţa adevărată nu-i oraşul, ci natura şi sălbăticia. Atunci a abandonat totul, casă, serviciu, şi-a pierdut familia şi prietenii şi a luat-o singur de la capăt. O vreme a dormit în stradă; acum casa lui e un pat de paie sub cerul liber, sub şura unor prieteni.