duminică, 28 februarie 2010

ce este moartea? dracu (?) ştie!

Ce se întâmplă când murim? Din păcate (din fericire?) nu ştim. Dar un lucru mi se pare cert: dacă am şti, vieţile noatre s-ar schimba fundamental. Hai să vedem cum!
   Există mai multe ipostaze posibile după moarte:
- dacă s-ar şti că nu se întâmplă absolut nimic, doar dispare şi atât, fără a fi pedepsit sau răsplătit de vreo instanţă divină, omul şi-ar permite mai multe excese, mai mult libertinaj, egoism, poate crime, sinucideri, abuzuri de tot felul, ilegalităţi, dezinteres pentru soarta celor din jur, religiile nu şi-ar mai avea rostul, deci bisericile ar da faliment(!), societatea ar semăna mult mai mult cu o junglă.
- dacă s-ar şti că toţi cei dispăruţi şi-ar continua un soi de existenţă şi după moarte, o existenţă ternă, absolut egalitaristă, în care toţi vor avea acelaşi statut - de, să zicem, spirite/entităţi de trecere din starea umană în altă stare, fie umană (reîncarnare),
fie de alt tip, omul ar accepta moartea cu mult mai multă lejeritate, fără prea multe regrete sau teamă, iar multe din fenomenele de mai sus s-ar repeta.
- dacă s-ar şti că, la moarte, cei dispăruţi vor fi judecaţi de către nişte instanţe divine, urmând ca apoi să suporte consecinţele faptelor lor - bune sau rele, atunci religiile ar jubila, ba chiar ar apărea noi religii, iar oamenii ar fi mult mai atenţi cu comportamentul lor, s-ar diminua considerabil numărul infractorilor de toate categoriile, iar societatea ar cunoaşte mult mai multă armonie, înţelegere, altruism.
- dacă, însă, s-ar şti că după moarte toţi vor intra automat într-un fel de comunitate (spirituală sau de orice alt tip) fericită, armonioasă, fără pedepse sau suferinţe, un fel de paradis etern, atunci lucrurile ar deveni cu adevărat interesante! Jungla ar fi nimic faţă de societatea umană! Mulţi năpăstuiţi, nemulţumiţi ar renunţa cu uşurinţă fie la viaţă, fie la legi. Nu ştiu cine ar mai accepta să fie umilit de stăpân, de şef, să se simtă marginalizat, izolat, nedreptăţit, să trăiască în sărăcie, lipsuri, sacrificii. Iar urmarea previzibilă nu poate fi decât una singură: un val imens de crime,ilegalităţi şi sinucideri.

   Din fericire (sau, pentru mulţi, din păcate), Dumnezeu, în înţelepciunea sa, a ales să ne ascundă "viitorul" de după moarte. O fi mai bine aşa, o fi mai rău? Nu ştim. Dar, vorba ceea: vom muri şi vom vedea!
   Până atunci, suntem nevoiţi să aplicăm clasica soluţie de mijloc: facem şi bune, şi rele. Însă relele - mai cu fereală, că, mde!, nu se ştie ce ne-a pregătit Ăl de sus!


Shania Twain - It Only Hurts When I'm Breathing