miercuri, 7 aprilie 2010

de ce ţipă oamenii unii la alţii ?

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie sa strige, din cauza distanţei şi mai mari.
  Pe de altă parte, ce se petrece atunci când doua fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori inimile lor sunt atât de aproape că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească; ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când doua fiinţe care se iubesc au inimile apropiate.
   În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
                                                                             Mahatma Gandhi

Karunesh - Solitude Buddha Bar

litera P

Cum te numeşti, domnule?
- Petru Popescu.
- Şi ce lucrezi?
- Prepar peşti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operaţii faci?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbeşti numai cu "P"?
- Poftim?
- De ce vorbeşti numai cu "P"?
- Pot pronunţa pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta-i acum! Pun rămăşag că la întrebarile mele vei greşi.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi ce-ţi place să mănânci?
- Peşte, păstrăvi, plachie, piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaş, papanaşi, porumbei, potârnichi, pui pane.
- Şi ce vin bei?
- Pinot, Pelin, Porto.
- Şi ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar îngheţată obişnuieşti?
- Puţin profiterol, parfait.
- Spune-mi cum îţi petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Şi iarna?
- Patinez.
- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie numai cu litera "P"?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!

POEZIA POETULUI PETRU POPESCU:

"Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-şi puii proprii
Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul
Plescăia puternic pliscul
Plutea privind pământul
Pajiştea, pădurea, piscul."

- Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat de acasă?
- Paraschiva păpuşico, pentru prânz presară puţin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim!...
- Ce adresă ai matale?
- Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecând prin Pângari, peste pod.


Consuelo Luz - Los Bilbilicos