sâmbătă, 18 iulie 2015

miercuri, 15 iulie 2015

patriotism german

Hegel
„Germanul, cu cât e mai slugarnic într-o privință, cu atât e mai desfrânat în alta; mărginire și lipsă de măsură, originalitate, este îngerul satanic care ne lovește pe noi, germanii, cu pumnii”

Nietzsche
„A fi un bun german înseamnă a te degermaniza”
„Un bun german e cel care nu mai e german”

Schopenhauer
„În perspectiva morții mele, doresc să fac această confesiune: disprețuiesc națiunea germană datorită prostiei sale nesfârșite și roșesc la gândul că îi aparțin.”

joi, 16 aprilie 2015

matematică distractivă


O problemă de matematică de Olimpiada din Singapore a agitat internetul, mii de oameni căutând soluţia. Problema a fost dată într-o etapă a Olimpiadei de Matematică pentru copiii cu vârste între 15 şi 16 ani din Singapore.

Albert şi Bernard au devenit prieteni cu Cheryl şi vor să ştie când e ziua ei de naştere. Cheryl le-a dat 10 variante:
15 mai; 16 mai; 19 mai
17 iunie; 18 iunie
14 iulie; 16 iulie
14 august; 15 august; 17 august
Cheryl le spune lui Albert şi Bernard separat luna şi respectiv ziua în care s-a născut.
Albert: Nu ştiu când s-a născut Cheryl, dar ştiu ca nici Bernard nu ştie.
Bernard: La început nu ştiam, dar acum ştiu când e ziua ei de naştere.
Albert: Atunci e clar şi pentru mine, ştiu când e ziua ei de naştere.
Când e născută Cheryl?

Rezolvare

18 şi 19 sunt singurele zile care apar o singură dată în lista de 10. Dacă Bernard ar fi avut unul din aceste două numere, ar fi ştiut imediat şi luna.
Pentru că Albert spune că Bernard nu ştie, înseamnă că luna nu poate fi mai sau iunie (când apar 18 şi 19), deci trebuie să fie iulie sau august.
Bernard apoi spune imediat că ştie răspunsul. Ceea ce elimină din start datele de 14 iulie şi 14 august. Dacă numărul ştiut de Bernard ar fi fost 14, încă nu avea cum să ştie luna.
Rămânem cu datele: 16 iulie, 15 august şi 17 august.
Dar pentru că Bernard spune imediat că ştie când e data de naştere a lui Cheryl, înseamnă că numărul pe care i l-a spus este 16. Astfel, ştiind luna iulie, Albert afla şi el acum data naşterii.
Răspuns final: 16 iulie

controverse biblice (2)


Sursa: ediţia electronică a ziarului Gândul din 3 aprilie 2015.

Scriitorul american David Fitzgerald susţine că Iisus Hristos nu a existat şi că, în schimb, "personajul" a luat naştere prin contopirea mai multor povestiri vechi. „Nu este implauzibil să credem că Iisus ar fi fost o persoană reală, dar nu cred că, dacă a existat, ne putem referi la el ca la o singură persoană”, apreciază autorul.
  Acest scriitor american ateu susţine că Iisus Hristos nu a existat niciodată şi că, de fapt, nu este decât un „personaj” rezultat prin contopirea mai multor povestiri despre persoane diferite.
  În cartea pe care urmează să o lanseze la finele acestui an, David Fitzgerald susţine că discrepanţele dintre primele scrieri ale lui Marcu, Matei şi Luca, dar şi lipsa menţiunilor istoricilor despre Mântuitor sunt doar câteva argumente care îi susţin teoria.
  „Este un paradox faptul că Iisus a făcut toate lucrurile acelea minunate şi totuşi nimeni nu a auzit de el, în afară de câteva generaţii”, a declarat Fitzgerald pentru dailymail. co.uk. „Sau poate că asta înseamnă că nu a făcut lucrurile acelea deloc. (...) Cred că creştinismul a luat naştere ca una dintre credinţele apărute într-un moment în care vechii zei şi vechiile tradiţii erau reînviate. (...) Se pare că, la început, creştinismul a preluat diverse poveşti de la alte religii şi le-a încorporat în povestea Lui Iisus”, a adăugat el. Astfel, chiar dacă Iisus ar fi existat, nu ar fi fost el autorul tuturor faptelor descrise în Scriptură, apreciză americanul.
  „Nu este implauzibil să credem că Iisus ar fi fost o persoană reală, dar nu cred că, dacă a existat, ne putem referi la El ca la o singură persoană”, a explicat scriitorul. „În plus, în scrierile istorice de la vremea respectivă, Iisus nu este menţionat deloc. (...) În perioada aceea erau mulţi alţii care se declarau a fi Mesia şi care au făcut lucruri mai importante decât Iisus (...). Două miliarde de persoane cred în aceste miracole şi totuşi nu există nicio dovadă clară în acest sens”, a afirmat Fitzgerald.
  Pe lângă toate acestea, scriitorul mai subliniază faptul că detaliile pe care Marcu, Matei şi Luca le oferă despre crucificarea Mântuitorului sunt „inconsistente” şi nu fac decât să demonstreze că evagheliştii nu au trăit în Iudeea în perioada în care s-au petrecut respectivele evenimente.
  „Marcu face foarte multe greşeli atunci când se referă la viaţă oamenilor şi geografia Iudeii în primul secol”, a explicat autorul. „Dacă Iisus chiar a fost arestat în ajunul Paştelui, probabil că ar fi fost închis într-o celulă şi judecat abia după weekend. (...) De asemenea, ceea ce ştim despre Ponţiu Pilat sugerează că nu era genul de om care să facă ceea ce evreii i-ar fi cerut, ci mai degrabă făcea ceea ce ei îi cereau să nu facă. În schimb, Marcu spune că Pilat s-a lăsat convins de evrei să-L execute pe Iisus”, a completat Fitzgerald în cele din urmă.

Comentarii

1. Teoria nu e nici macar noua. Si mai e si adevarata. Nu exista niciun fel de mentiuni documentare lagate de Isus, de crucificare, de Steaua Magilor, de recensamantul din anul nasterii lui, de masacrul celor 20.000 de copii, de o presupusa "inviere" masluita sau nu. Nici in analele romane nu exista niciun Pontius Pilat. In afara de Evanghelii, nu exista alta "dovada" decat o piatra votiva descoperita acum cativa ani, pe care se mai distinge "IUS PILATUS" (care poate fi orice, de la Marius la Iulius, etc). Nici crucificarea nu este prezentata "corect" (romanii, care o practicau de sute de ani, nu bateau in cuie membrele condamnatilor, ci le legau - vezi cei 6000 de rasculati ai lui Sparetacus, crucificati in 71 i.e.n pe Via Appia. Evangheliile sunt scrise multe zeci de ani dupa evenimente, se vede ca sunt copiate una dupa alta, sunt pline de greseli si inadvertente si mai sunt si o "selectie" de pagini, din cateva zeci, facuta la vreo 4 secole dupa "evenimente".

2. Mare valva cu Josephus Flavius asta, cica primul istoric evreu (chiar daca era considerat tradator de catre ai lui) care l-ar fi pomenit - in 3 mentiuni - pe Isus Christos. Culmea, "originalul" grecesc al Testimonius Flavianum - de ce nu scris in aramaica sau in latina, pentru ca omul devenise functionar roman - se afla in custodia... bisericii crestine. Despre el stiindu-se cu certitudine ca era necrestin, dar limbajul folosit cand se refera la Isus este cel al unui credincios crestin profund. Comic.
  Majoritatea istoricilor au facut o lista de zeci de argumente care dovedesc ca mentiunile astea sunt "contributii" ilicite si false ale unor persoane... interesate, apartinand unei institutii si mai interesate.
  Alti istorici romani (contemporani cu evenimentele sau macar cu scrierea evangheliilor) nu pomenesc nimic: Appian, grec care a trait peste garla, in Egipt, Dio Cassius, grec din Anatolia (peste deal), Titus Livius (contemporan cu evenimentele, ar fi avut 36 de ani la data nasterii lui Isus), Plutarh - istoric grec, contemporan cu Flavius, Tacit si Sutonius, idem, Arrian, ibidem. Si i-am numit pe cei mai ilustri si mai credibili. Niciunul nu sufla o vorba despre grozaviile care au insotitr nasterea, viata si moartea lui Isus. Ciudat, nu? Cum nici analele romane, corespondenta politica sau administrativa, rapoartele oficiale, nimic nu face vreo referie. Apoi, brusc, de prin secolul al treilea, cand se indesesc istoricii si propagandistii crestini, inflatie de "marturii", care mai de care mai detaliate.

3. Religiile iudeo-crestine monoteiste sunt o inventie a iudeilor care l-au creat pe Dumnezeu Unicul dupa... chipul si asemanarea lor, preluand ideea mareata a unui faraon eretic - Akenathon - si o multime de motive cultural - mitologice de la babilonieni, sirieni, greci etc. Meritul lor a fost acela le sintetiza si de a nega dintr-un sut religiile "primitive", politeiste, care erau de fapt niste colectii de mituri si legende fara prea mare valoare morala. Le-au subsumat unui Dumnezeu imaginar feroce, rautacios, gelos, necrutator, caruia omul trebuie sa i se supuna ingrozit dar pe care, culmea, mai trebuia sa-l si iubeasca) si iata revolutia constiintei in mileniul 2 i.e.n. 
  Ca o carte de propaganda patriotica, aceasta a prins al naibii de bine, micutul popor chiar simtindu-se gadilat la lingurica de ideea ca ar fi "poporul ales". In plus, abilitatea autorilor in a-i manipula pe "cetateni" s-a manifestat si prin felul in care au amestecat fapte istorice reale cu tot felul de trasnai de-a dreptul comice pentru cititorul de azi, dar care la vremea aia aveau un efect covarsitor asupra prostimii (plagile Egiptului, despicarea marii, tufisul care arde, tablele legilor, etc. Dar ce efect ar fi avut daca un judecator "terestru" redacta Decalogul? Cine se uita in gura lui? Altceva era cand il convingeai pe gibon ca insusi zeul suprem i-a dictat sefului religios. Ce naiba, bai degeneratilor, chiar nu ati depasit momentul anului 1000 i.e.n.? Sunteti tot niste pastori de capre analfabeti?