1. Pasaje adăugate sau modificate la Evanghelia după Marcu
Faptul că Evanghelia după Marcu este cea mai
veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Multe ediții
(traduceri) ale Bibliei conțin versetele Marcu
16:9-20. Însă, onform cu New International Version, o populară traducere a
Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare
străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex
Sinaiticus, nu cuprinde
aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu.
Codex Sinaiticus
este cea mai veche Biblie din lume, iar manuscrisul datează din secolul al
IV-lea. A fost descoperit la mănăstirea „Sf. Ecaterina” din peninsula Sinai,
Egipt. Deoarece în acel moment procesul de canonizare al Scripturii nu se
încheiase, această Biblie cuprinde cărți considerate azi de către principalele
culte creștine drept apocrife, Epistola
lui Barnaba și Păstorul lui Hermas. Ea nu cuprinde versetele Marcu 16:9-20, pe care textologii le
consideră apocrife. Codex Sinaiticus nu cuprinde nici Comma Johanneum, o referință biblică apocrifă la dogma Sfintei
Treimi și nici pilda cu femeia prinsă în preacurvie din Evanghelia după Ioan, această pildă fiind un fragment de text
recunoscut de textologi ca apocrif.
(Comma Johanneum
este o frază scurtă, prezentă în majoritatea traducerilor ale primei epistole a
lui Ioan și publicată începând din 1522 până astăzi. Majoritatea cultelor
creștine sunt de acord astăzi că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din Epistola lui Ioan, Comma Johanneum fiind o
falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei:
„Ioan 5:7: Căci Trei
sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh, și Aceștia trei
Una sunt.
Ioan 5:8: Și trei sunt
care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și aceștia trei
mărturisesc la fel.”)
În rezumat, Evanghelia după Marcu nu menționează
Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar
femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele
apocrife Îl descriu pe Isus înviat. De asemenea fraza din Comma
Johanneum descrisă mai sus și celebrul pasaj "Tată, iartă-i, că nu știu ce fac..." nu apar în acest manuscris.
2. Maria Magdalena
Evanghelia după Filip este una din Evangheliile Gnostice, un
text apocrif al Noului Testament, datat în jurul secolului al III-lea de către
cercetătorii moderni, dar declarat pierdut până când un țăran egiptean l-a
redescoperit accidental, îngropat într-o peșteră de lângă Nag Hammadi, în 1945.
Textul este, probabil, cel mai faimos pentru că este cea mai veche sursă care
i-a condus pe unii să afirme că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena, ea
fiind descrisă în unele traduceri ale acestei evanghelii drept amanta lui Isus.
Clarificare: Biblia nu susține nicăieri că Maria
Magdalena ar fi fost o prostituată, acesta fiind un mit inventat de slujbașii
bisericii pentru a limita rolul femeilor în biserică. Maria Magdalena a
fost confundată cu femeia păcătoasă care i-a spălat picioarele lui Isus, iar
aceasta cu Maria, sora Martei, din Evanghelia după Ioan. Papa Grigore I cel
Mare a preluat aceste zvonuri, declarând-o într-o predică din secolul al VI-lea
pe Maria Magdalena drept posedată de șapte demoni, păcătoasă care în cele din
urmă s-a pocăit. Începând din vremea Papei Grigore cel Mare, în Occident se
presupunea că este aceeași persoană cu păcătoasa care i-a spălat picioarele lui
Iisus și cu sora Martei și a lui Lazăr, dar Biblia susține că Mariiile
respective proveneau din orașe diferite, deci nu puteau fi aceeași persoană. În 1969 Biserica Catolică a retractat
zvonul că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată.
Conform evangheliilor canonice, Maria
Magdalena îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerată apostol: a
fost împreună cu Isus în timpul predicilor lui, a fost martoră la moartea și
învierea lui Isus și i-a învățat pe alții evanghelia (ceilalți apostoli au
aflat de la ea de învierea lui Isus, conform Evangheliei după Ioan). Dr. Tal
Ilan consideră că Maria Magdalena a fost
fondatoarea creștinismului, fiind prima persoană care a susținut că Isus a
înviat. Bart Ehrman este de acord, susținând că ea a fost primul apostol și
menționând printre altele titlul ei medieval apostola apostolorum.
Argumente:
În anul 1896, lângă localitatea Nag Hammadi din Egipt, au
fost descoperite trei papirusuri în limba coptă. Unul dintre ele era documentul
apocrif „Evanghelia după Maria Magdalena“, o lucrare gnostică, redactată în
jurul anului 160 d.C. Ulterior, două copii în limba greacă ale acestui
document au fost descoperite și în nordul Egiptului, alături de o copie a
Evangheliei apocrife a lui Toma. Aceste
evanghelii nu au fost incluse în Noul Testament, deoarece conțineau relatări
contrare ideologiei taberei proto-ortodoxe.
Conform Evangheliei
după Filip, Maria Magdalena a
fost discipola preferată a lui Isus. Oricare ar fi realitatea, este extrem de improbabil ca Isus să nu fi
fost căsătorit, un bărbat evreu fără copii fiind considerat la fel cu ucigașii.
Tradiţia gnostică şi esoterică vorbeşte despre Maria Magdalena ca fiind soţia,
partenera sentimentală, a lui Iisus din Nazaret; în plus, deţinătoarea unei
tradiţii creştine de gen feminin, care ar fi fost cu grijă ascunsă de Biserica
Catolică. Această idee se sprijină pe câteva argumente:
În diverse texte
gnostice, cum ar fi Evanghelia după Filip, se arată că Iisus avea cu Maria
Magdalena o relaţie mai apropiată decât cea pe care o avea cu restul
discipolilor, inclusiv decât cea cu Apostolii. Mai concret, Evanghelia după
Filip vorbeşte de Maria Magdalena ca de „partenera” lui Iisus.
Acelaşi lucru
apare în Pistis Sophia, în care conversaţiile şi întrebările pe care le are
Maria Magdalena cu Maestrul denotă că era cea mai apropiată dintre Apostoli şi
înţelegea cel mai bine Înţelepciunea pe care El le-o dădea, şi de asemenea că
aveau la nivel personal o mare afinitate şi comuniune.
Textul
original arată astfel (parantezele sunt cuvinte/pasaje ce nu au
putut fi descifrate)“Tovarăşa/partenera lui (…) este Maria din Magdala. El
(…) mai mult decât (…) discipoli (…) o săruta mai mult pe ea (…) Ceilalţi (…)
îi spuneau: ‘De ce o iubeşti mai mult pe ea decât pe noi?’ “
În Evangheliile
Canonice, Maria Magdalena este,
în afară de mama lui Iisus, femeia care apare cel mai des, şi este prezentată,
în plus, ca şi o adeptă apropiată a lui Iisus. Prezenţa sa în momentele
cruciale ale morţii şi învierii lui Iisus pot sugera că era legată de El
printr-o uniune conjugală.
Un alt argument
adus de susţinătorii teoriei căsătoriei dintre Iisus şi Maria Magdalena este că
în Palestina, în acea epocă, era rar ca un bărbat evreu de vârsta lui Iisus (de
aproximativ treizeci de ani) să rămână singur, în special dacă se dedica să
predea ca şi rabin, pentru că aceasta era împotriva poruncilor divine.
