- Măsor cu această vorbă a lui Cioran ("Cu cât facem mai multe progrese interioare, cu atât scade numărul celor cu care putem într-adevăr comunica") progresul interior realizat de mine. Spectaculos! În jurul meu e aproape pustiu. (Nota mea: să fie atunci o posibilă interpretare a nivelului maxim de progres interior statutul de ascet?)
- Cred că prietenia masculină este singura formă în care se poate obţine continuitatea bucuriei de nimic tulburată. Şi asta pentru că, spre deosebire de relaţia erotică, ea este o prietenie fără extaz. E o regăsire fără tributul pierderii de sine. E gratuită. Extazul se plăteşte.
- Schopenhauer observa că, odată cu cărţile, ar trebui să ni se vândă la pachet şi timpul pentru a le citi.
- Prostia nu e răul, e doar un aliat de nădejde: ea creează mediul în care izbândeşte de minune şi se propagă apoi fulgerător. Iată de ce prostia e, la rândul ei, vinovată.
- Suntem atât de bolnavi de ură, încât în România nu se mai poate organiza o bucurie publică.
Mozart - Minueto
