Sursa: ediţia electronică a ziarului Gândul din 3 aprilie 2015.
Scriitorul american David
Fitzgerald susţine că Iisus Hristos nu a existat şi că, în schimb,
"personajul" a luat naştere prin contopirea mai multor povestiri
vechi. „Nu este implauzibil să credem că Iisus ar fi fost o persoană reală, dar
nu cred că, dacă a existat, ne putem referi la el ca la o singură persoană”,
apreciază autorul.
Acest scriitor american ateu susţine
că Iisus Hristos nu a existat niciodată şi că, de fapt, nu este decât un
„personaj” rezultat prin contopirea mai multor povestiri despre persoane
diferite.
În cartea pe care urmează să o
lanseze la finele acestui an, David Fitzgerald susţine că discrepanţele dintre
primele scrieri ale lui Marcu, Matei şi Luca, dar şi lipsa menţiunilor
istoricilor despre Mântuitor sunt doar câteva argumente care îi susţin teoria.
„Este un paradox faptul că Iisus a
făcut toate lucrurile acelea minunate şi totuşi nimeni nu a auzit de el, în
afară de câteva generaţii”, a declarat Fitzgerald pentru dailymail. co.uk. „Sau poate că asta înseamnă că nu a făcut
lucrurile acelea deloc. (...) Cred că creştinismul a luat naştere ca una dintre
credinţele apărute într-un moment în care vechii zei şi vechiile tradiţii erau
reînviate. (...) Se pare că, la început, creştinismul a preluat diverse poveşti
de la alte religii şi le-a încorporat în povestea Lui Iisus”, a adăugat el. Astfel,
chiar dacă Iisus ar fi existat, nu ar fi fost el autorul tuturor faptelor
descrise în Scriptură, apreciză americanul.
„Nu este implauzibil să credem că
Iisus ar fi fost o persoană reală, dar nu cred că, dacă a existat, ne putem
referi la El ca la o singură persoană”, a explicat scriitorul. „În plus, în
scrierile istorice de la vremea respectivă, Iisus nu este menţionat deloc.
(...) În perioada aceea erau mulţi alţii care se declarau a fi Mesia şi care au
făcut lucruri mai importante decât Iisus (...). Două miliarde de persoane cred
în aceste miracole şi totuşi nu există nicio dovadă clară în acest sens”, a
afirmat Fitzgerald.
Pe lângă toate acestea, scriitorul
mai subliniază faptul că detaliile pe care Marcu, Matei şi Luca le oferă despre
crucificarea Mântuitorului sunt „inconsistente” şi nu fac decât să demonstreze
că evagheliştii nu au trăit în Iudeea în perioada în care s-au petrecut
respectivele evenimente.
„Marcu face foarte multe greşeli
atunci când se referă la viaţă oamenilor şi geografia Iudeii în primul secol”,
a explicat autorul. „Dacă Iisus chiar a fost arestat în ajunul Paştelui,
probabil că ar fi fost închis într-o celulă şi judecat abia după weekend. (...)
De asemenea, ceea ce ştim despre Ponţiu Pilat sugerează că nu era genul de om care
să facă ceea ce evreii i-ar fi cerut, ci mai degrabă făcea ceea ce ei îi cereau
să nu facă. În schimb, Marcu spune că Pilat s-a lăsat convins de evrei să-L
execute pe Iisus”, a completat Fitzgerald în cele din urmă.
Comentarii
1. Teoria nu e
nici macar noua. Si mai e si adevarata. Nu exista niciun fel de mentiuni
documentare lagate de Isus, de crucificare, de Steaua Magilor, de recensamantul
din anul nasterii lui, de masacrul celor 20.000 de copii, de o presupusa
"inviere" masluita sau nu. Nici in analele romane nu exista niciun
Pontius Pilat. In afara de Evanghelii, nu exista alta "dovada" decat
o piatra votiva descoperita acum cativa ani, pe care se mai distinge "IUS
PILATUS" (care poate fi orice, de la Marius la Iulius, etc). Nici
crucificarea nu este prezentata "corect" (romanii, care o practicau de
sute de ani, nu bateau in cuie membrele condamnatilor, ci le legau - vezi cei
6000 de rasculati ai lui Sparetacus, crucificati in 71 i.e.n pe Via Appia.
Evangheliile sunt scrise multe zeci de ani dupa evenimente, se vede ca sunt
copiate una dupa alta, sunt pline de greseli si inadvertente si mai sunt si o
"selectie" de pagini, din cateva zeci, facuta la vreo 4 secole dupa
"evenimente".
2. Mare valva cu
Josephus Flavius asta, cica primul istoric evreu (chiar daca era considerat
tradator de catre ai lui) care l-ar fi pomenit - in 3 mentiuni - pe Isus
Christos. Culmea, "originalul" grecesc al Testimonius Flavianum - de
ce nu scris in aramaica sau in latina,
pentru ca omul devenise functionar roman - se afla in custodia... bisericii
crestine. Despre el stiindu-se cu certitudine ca era necrestin, dar limbajul
folosit cand se refera la Isus este cel al unui credincios crestin profund.
Comic.
Majoritatea
istoricilor au facut o lista de zeci de argumente care dovedesc ca mentiunile
astea sunt "contributii" ilicite si false ale unor persoane...
interesate, apartinand unei institutii si mai interesate.
Alti istorici
romani (contemporani cu evenimentele sau macar cu scrierea evangheliilor) nu
pomenesc nimic: Appian, grec care a trait peste garla, in Egipt, Dio Cassius,
grec din Anatolia (peste deal), Titus Livius (contemporan cu evenimentele, ar
fi avut 36 de ani la data nasterii lui Isus), Plutarh - istoric grec,
contemporan cu Flavius, Tacit si Sutonius, idem, Arrian, ibidem. Si i-am numit
pe cei mai ilustri si mai credibili. Niciunul nu sufla o vorba despre
grozaviile care au insotitr nasterea, viata si moartea lui Isus. Ciudat, nu?
Cum nici analele romane, corespondenta politica sau administrativa, rapoartele
oficiale, nimic nu face vreo referie. Apoi, brusc, de prin secolul al treilea,
cand se indesesc istoricii si propagandistii crestini, inflatie de
"marturii", care mai de care mai detaliate.
3. Religiile
iudeo-crestine monoteiste sunt o inventie a iudeilor care l-au creat pe
Dumnezeu Unicul dupa... chipul si asemanarea lor, preluand ideea mareata a unui
faraon eretic - Akenathon - si o multime de motive cultural - mitologice de la
babilonieni, sirieni, greci etc. Meritul lor a fost acela le sintetiza si de a
nega dintr-un sut religiile "primitive", politeiste, care erau de
fapt niste colectii de mituri si legende fara prea mare valoare morala. Le-au
subsumat unui Dumnezeu imaginar feroce, rautacios, gelos, necrutator, caruia
omul trebuie sa i se supuna ingrozit dar pe care, culmea, mai trebuia sa-l si
iubeasca) si iata revolutia constiintei in mileniul 2 i.e.n.
Ca o carte de
propaganda patriotica, aceasta a prins al naibii de bine, micutul popor chiar
simtindu-se gadilat la lingurica de ideea ca ar fi "poporul ales". In
plus, abilitatea autorilor in a-i manipula pe "cetateni" s-a
manifestat si prin felul in care au amestecat fapte istorice reale cu tot felul
de trasnai de-a dreptul comice pentru cititorul de azi, dar care la vremea aia
aveau un efect covarsitor asupra prostimii (plagile Egiptului, despicarea
marii, tufisul care arde, tablele legilor, etc. Dar ce efect ar fi avut daca un
judecator "terestru" redacta Decalogul? Cine se uita in gura lui?
Altceva era cand il convingeai pe gibon ca insusi zeul suprem i-a dictat
sefului religios. Ce naiba, bai degeneratilor, chiar nu ati depasit momentul
anului 1000 i.e.n.? Sunteti tot niste pastori de capre analfabeti?
