Martika - Love Thy Will Be Done
joi, 25 martie 2010
interzis după masă!
1. Nu consumaţi fructe! Fructele se consumă ideal dimineaţa sau cu o oră înainte de masă. Imediat după masă vor conduce la meteorism (popular - balonare abdominală).
2. Nu apela la mişcare! Imediat după masă, digestia propriu-zisă a alimentelor începe şi o mare cantitate de sânge (aproximativ 25% din flux) se redistribuie către tubul digestiv. Tocmai de aceea, dupa masă trebuie sa ne odihnim o ora sau două. Muşchii cer o vascularizaţie bogată şi volumele vor fi date peste cap.
3. Nu te culca! Somnul va îngreuna digestia, generând o digestie mai lungă, imflamaţii ale mucoaselor, meteorism si flatulenţă.
4. Nu strânge cureaua! Cureaua strânsă va creşte presiunea intraabdominală şi va îngreuna toate procesele normale (peristaltism).
5. Nu fuma! Studiile recente au demonstrat că fumatul a până la 5 ţigarete pe zi nu este corelat cu riscul de a dezvolta cancer pulmonar, dar dupa această valoare lucrurile se schimbă. Trebuie să ştiţi că o ţigară fumată imediat după masă echivalează cu 10 ţigarete, depăşind astfel acel prag amintit mai sus.
6. Nu te duce la duş! Apa va stimula circulaţia periferică, reducând nivelul de sânge din tubul digestiv, îngreunând procesele normale de procesare, absorbţie şi transport.
7. Nu bea ceaiuri! Majoritatea ceaiurilor sunt acide, iar ele vor modifica îndeosebi digestia proteinelor, realizată de către enzimele pancreatice care lucrează ideal într-un mediu mai alcalin.
Soraya - Suddenly
sâmbătă, 20 martie 2010
întrebări fără răspuns
Voi iniţia aici un şir de întrebări care ne frământă pe mulţi, fără a spera să primim vreodată răspunsuri cât de cât satisfăcătoare. Şirul va rămâne deschis, şi va primi, în timp, noi şi noi întrebări.
- dacă aş merge de 2 ori mai repede decât lumina, ce aş vedea dacă m-aş uita în urmă?
- când, cum, de ce a ajuns omul la concluzia că trebuie să poarte haine? I s-a făcut frig subit???
- în timp, omul a evoluat, încercând mereu să-şi facă viaţa mai uşoară. Alte vietăţi de ce nu au avut aceeaşi evoluţie?
- cum ne putem împăca cu gândul că trăim într-un spaţiu infinit, într-un timp la fel de infinit? Să fie totul iluzie? Şi totuşi, nici măcar ideea asta nu rezolvă problema!
joi, 11 martie 2010
să glumim cu ... Chuck Norris!
Iată câteva "fapte" din viaţa legendarului actor Chuck Norris:
- Chuck Norris' tears cure cancer. Too bad he has never cried.
- Chuck Norris counted to infinity - twice.
- Chuck Norris has already been to Mars; that's why there are no signs of life there.
- They once made a Chuck Norris toilet paper, but it wouldn't take shit from anybody.
- When Chuck Norris had surgery, the anesthesia was applied to the doctors.
- Chuck Norris frequently donates blood to the Red Cross. Just never his own.
- Chuck Norris has never blinked in his entire life. Never.
- After much debate, President Truman decided to drop the atomic bomb on Hiroshima rather than the alternative of sending Chuck Norris. It was more "humane".
- If you want a list of Chuck Norris’ enemies, just check the extinct species list.
Pentru cei care nu cunosc engleza, iată traducerea:
- Lacrimile lui Chuck Norris vindecă cancerul. Păcat că acesta nu a plâns niciodată!
- Chuck Norris a numărat până la infinit, şi asta de două ori!
- Chuck Norris a fost deja pe Marte. De aceea nu există niciun semn de viaţă acolo.
- Cândva s-a produs hârtie igienică "Chuck Norris". Însă aceasta nu a acceptat mizeria (rahatul) nimănui.
- Când Chuck Norris a fost operat, anestezia a fost aplicată medicilor.
- Chuck Norris donează adesea sânge la Crucea Roşie. Dar niciodată pe al lui.
- Chuck Norris nu a clipit niciodată în toată viaţa lui. Niciodată!
- După îndelungi dezbateri, preşedintele Truman a decis să lanseze bomba atomică asupra oraşului Hiroshima, mai degrabă decât să-l trimită pe Chuck Norris. Era o decizie mai "umană".
Iată alte câteva:
- Dacă doreşti o listă cu duşmanii lui Chuck Norris, verifică lista speciilor dispărute de pe Pământ.
- Chuck Norris nu va face niciodata infarct. Inima nu e atât de tâmpită să-l atace.
- Nu există lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut încă pe Chuck Norris.
- Chuck Norris nu poate să iubească, el poate doar să nu ucidă.
- Chuck Norris poate să aplaude cu o singură mână.
- Chuck Norris nu doarme. El aşteaptă.
- Chuck Norris a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
- Chuck Norris a înghiţit odată un borcan de somnifere. L-au făcut să clipească.
- Tu trăieşti pentru că te-a lăsat Chuck Norris în viaţă.
- Dumnezeu a vrut să faca lumea în zece zile. Chuck i-a dat doar 7.
- O piatră se poate crapa în două sau mai multe. Chuck Norris a fost singurul care a crăpat două pietre în una.
- Chuck Norris, când a lovit apa cu palma, a tăiat-o în două, despărţind hidrogenul de oxigen.
Peter Gabriel - Red Rain
- Chuck Norris' tears cure cancer. Too bad he has never cried.
- Chuck Norris counted to infinity - twice.
- Chuck Norris has already been to Mars; that's why there are no signs of life there.
- They once made a Chuck Norris toilet paper, but it wouldn't take shit from anybody.
- When Chuck Norris had surgery, the anesthesia was applied to the doctors.
- Chuck Norris frequently donates blood to the Red Cross. Just never his own.
- Chuck Norris has never blinked in his entire life. Never.
- After much debate, President Truman decided to drop the atomic bomb on Hiroshima rather than the alternative of sending Chuck Norris. It was more "humane".
- If you want a list of Chuck Norris’ enemies, just check the extinct species list.
Pentru cei care nu cunosc engleza, iată traducerea:
- Lacrimile lui Chuck Norris vindecă cancerul. Păcat că acesta nu a plâns niciodată!
- Chuck Norris a numărat până la infinit, şi asta de două ori!
- Chuck Norris a fost deja pe Marte. De aceea nu există niciun semn de viaţă acolo.
- Cândva s-a produs hârtie igienică "Chuck Norris". Însă aceasta nu a acceptat mizeria (rahatul) nimănui.
- Când Chuck Norris a fost operat, anestezia a fost aplicată medicilor.
- Chuck Norris donează adesea sânge la Crucea Roşie. Dar niciodată pe al lui.
- Chuck Norris nu a clipit niciodată în toată viaţa lui. Niciodată!
- După îndelungi dezbateri, preşedintele Truman a decis să lanseze bomba atomică asupra oraşului Hiroshima, mai degrabă decât să-l trimită pe Chuck Norris. Era o decizie mai "umană".
Iată alte câteva:
- Dacă doreşti o listă cu duşmanii lui Chuck Norris, verifică lista speciilor dispărute de pe Pământ.
- Chuck Norris nu va face niciodata infarct. Inima nu e atât de tâmpită să-l atace.
- Nu există lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut încă pe Chuck Norris.
- Chuck Norris nu poate să iubească, el poate doar să nu ucidă.
- Chuck Norris poate să aplaude cu o singură mână.
- Chuck Norris nu doarme. El aşteaptă.
- Chuck Norris a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
- Chuck Norris a înghiţit odată un borcan de somnifere. L-au făcut să clipească.
- Tu trăieşti pentru că te-a lăsat Chuck Norris în viaţă.
- Dumnezeu a vrut să faca lumea în zece zile. Chuck i-a dat doar 7.
- O piatră se poate crapa în două sau mai multe. Chuck Norris a fost singurul care a crăpat două pietre în una.
- Chuck Norris, când a lovit apa cu palma, a tăiat-o în două, despărţind hidrogenul de oxigen.
Peter Gabriel - Red Rain
miercuri, 10 martie 2010
hai să învăţăm azera!
O fată frumoasă, un cântec frumos, textul aferent - afişat concomitent cu cântecul. Nu mai rămâne decât să savurăm melodia, fata şi, mai ales, limba azeră, cu pronunţie cu tot, în toată ciudăţenia ei, într-un ambalaj absolut fermecător. Enjoy it!
vineri, 5 martie 2010
Mircea Badea şi narcisismul
Iată întreg conţinutul postării de ieri a lui Mircea Badea:
"L-au scos pe imbecil de pe site. Le-a venit Gândul cel bun. Imbecilul face spume." Iar titlul era începutul postării: "L-au scos..."
Mulţi s-au întrebat, justificat, despre cine e vorba, cine o fi nefericitul la răul căruia jubilează marele, inegalabilul, sclipitorul om de televiziune Mircea Badea (las ghilimelele la îndemâna fiecăruia, să le pună unde crede de cuviinţă). După îndelungi căutări, în speţă prin comentariile postării, am aflat că persoana cu pricina este Vali Petcu, alias Zoso, un blogger de mare calibru şi foarte apreciat. Însă nu asta e problema.
De destulă vreme am constatat că Mircea Badea îşi tratează blogul personal cam cu sictir, făcând adesea experimente cinice cu fanii săi. Cel prezentat mai sus e unul dintre multele exemple. Majoritatea postărilor sale sunt mai mult nişte fraze scurte, care nu spun aproape nimic, aruncate la mişto parcă, pentru a vedea reacţia cititorilor şi numărul de fraieri care comentează mai mult sau mai puţin din inerţie şi, oricum, fără rost, pentru că autorul nu catadicseşte niciodată să răspundă comentariilor fanilor săi.(din acest punct de vedere mult mai de apreciat sunt blogurile lui Mihai Bendeac, Dan Negru, sau chiar Adrian Năstase, toţi aceştia făcându-şi timp să citească comentariile şi să răspundă la ele...)
De altfel, dacă analizăm un pic conţinutul postărilor sale, putem observa că în general acestea se concentrează în trei direcţii: 1. afişarea cifrelor ameţitoare de rating obţinute de emisiunea sa, sau locul fruntaş ocupat de blogul său în tot felul de clasamente (fără a sesiza, se pare, că succesul blogului său este de fapt ecoul succesului la TV), demonstrând, astfel, cât de tare e el în comparaţie cu "duşmanii" săi; 2. mici răfuieli, sau exprimarea "grijii" pentru soarta celor pe care nu-i înghite, caz în care îi gratulează, în stilu-i caracteristic, cu tot felul de epitete "măgulitoare", la fel ca şi la TV; 3. micile/marile sale pasiuni, total neinteresante pentru marele public,
şi anume bătaia, maşinile, şi fotografii sau clipuri video cu EL în prim-plan. Rar, alte subiecte. Şi mai rar, subiecte cu adevărat sclipitoare, care merită citite.
În consecinţă, eu unul am ales să elimin blogul său din lista mea de bloguri favorite. Voi rămâne, totuşi, spectatorul său fidel la TV, întrucât în emisiunile sale este nevoit să dea tot ce poate pentru a rămâne sus, la cotele de audienţă pe care le iubeşte cu atât nesaţ, fără a face acea economie extremă de mijloace, de care face uz pe blog.
Deşi succesul i s-a urcat periculos de mult la cap, Mircea Badea rămâne, poate, cel mai charismatic şi mai plin de spontaneitate om de televiziune al momentului. Chiar dacă blogul său a devenit o dezamăgire pentru mine, un fel de instrument de testare a publicului emisiunilor sale TV, a percepţiei acestuia faţă de opiniile şi manifestările sale de tot felul, emisiunile sale TV se bucură, meritat - zic eu, de un mare succes datorită inteligenţei, spontaneităţii şi francheţii sale, şi, poate, de ce nu?, tocmai ego-ului său adesea supradimensionat.
Tori Amos - Crucify
În consecinţă, eu unul am ales să elimin blogul său din lista mea de bloguri favorite. Voi rămâne, totuşi, spectatorul său fidel la TV, întrucât în emisiunile sale este nevoit să dea tot ce poate pentru a rămâne sus, la cotele de audienţă pe care le iubeşte cu atât nesaţ, fără a face acea economie extremă de mijloace, de care face uz pe blog.
Deşi succesul i s-a urcat periculos de mult la cap, Mircea Badea rămâne, poate, cel mai charismatic şi mai plin de spontaneitate om de televiziune al momentului. Chiar dacă blogul său a devenit o dezamăgire pentru mine, un fel de instrument de testare a publicului emisiunilor sale TV, a percepţiei acestuia faţă de opiniile şi manifestările sale de tot felul, emisiunile sale TV se bucură, meritat - zic eu, de un mare succes datorită inteligenţei, spontaneităţii şi francheţii sale, şi, poate, de ce nu?, tocmai ego-ului său adesea supradimensionat.
Tori Amos - Crucify
duminică, 28 februarie 2010
ce este moartea? dracu (?) ştie!
Ce se întâmplă când murim? Din păcate (din fericire?) nu ştim. Dar un lucru mi se pare cert: dacă am şti, vieţile noatre s-ar schimba fundamental. Hai să vedem cum!
Există mai multe ipostaze posibile după moarte:
- dacă s-ar şti că nu se întâmplă absolut nimic, doar dispare şi atât, fără a fi pedepsit sau răsplătit de vreo instanţă divină, omul şi-ar permite mai multe excese, mai mult libertinaj, egoism, poate crime, sinucideri, abuzuri de tot felul, ilegalităţi, dezinteres pentru soarta celor din jur, religiile nu şi-ar mai avea rostul, deci bisericile ar da faliment(!), societatea ar semăna mult mai mult cu o junglă.
- dacă s-ar şti că toţi cei dispăruţi şi-ar continua un soi de existenţă şi după moarte, o existenţă ternă, absolut egalitaristă, în care toţi vor avea acelaşi statut - de, să zicem, spirite/entităţi de trecere din starea umană în altă stare, fie umană (reîncarnare),
fie de alt tip, omul ar accepta moartea cu mult mai multă lejeritate, fără prea multe regrete sau teamă, iar multe din fenomenele de mai sus s-ar repeta.
- dacă s-ar şti că, la moarte, cei dispăruţi vor fi judecaţi de către nişte instanţe divine, urmând ca apoi să suporte consecinţele faptelor lor - bune sau rele, atunci religiile ar jubila, ba chiar ar apărea noi religii, iar oamenii ar fi mult mai atenţi cu comportamentul lor, s-ar diminua considerabil numărul infractorilor de toate categoriile, iar societatea ar cunoaşte mult mai multă armonie, înţelegere, altruism.
- dacă, însă, s-ar şti că după moarte toţi vor intra automat într-un fel de comunitate (spirituală sau de orice alt tip) fericită, armonioasă, fără pedepse sau suferinţe, un fel de paradis etern, atunci lucrurile ar deveni cu adevărat interesante! Jungla ar fi nimic faţă de societatea umană! Mulţi năpăstuiţi, nemulţumiţi ar renunţa cu uşurinţă fie la viaţă, fie la legi. Nu ştiu cine ar mai accepta să fie umilit de stăpân, de şef, să se simtă marginalizat, izolat, nedreptăţit, să trăiască în sărăcie, lipsuri, sacrificii. Iar urmarea previzibilă nu poate fi decât una singură: un val imens de crime,ilegalităţi şi sinucideri.
Din fericire (sau, pentru mulţi, din păcate), Dumnezeu, în înţelepciunea sa, a ales să ne ascundă "viitorul" de după moarte. O fi mai bine aşa, o fi mai rău? Nu ştim. Dar, vorba ceea: vom muri şi vom vedea!
Până atunci, suntem nevoiţi să aplicăm clasica soluţie de mijloc: facem şi bune, şi rele. Însă relele - mai cu fereală, că, mde!, nu se ştie ce ne-a pregătit Ăl de sus!
Shania Twain - It Only Hurts When I'm Breathing
- dacă s-ar şti că, la moarte, cei dispăruţi vor fi judecaţi de către nişte instanţe divine, urmând ca apoi să suporte consecinţele faptelor lor - bune sau rele, atunci religiile ar jubila, ba chiar ar apărea noi religii, iar oamenii ar fi mult mai atenţi cu comportamentul lor, s-ar diminua considerabil numărul infractorilor de toate categoriile, iar societatea ar cunoaşte mult mai multă armonie, înţelegere, altruism.
- dacă, însă, s-ar şti că după moarte toţi vor intra automat într-un fel de comunitate (spirituală sau de orice alt tip) fericită, armonioasă, fără pedepse sau suferinţe, un fel de paradis etern, atunci lucrurile ar deveni cu adevărat interesante! Jungla ar fi nimic faţă de societatea umană! Mulţi năpăstuiţi, nemulţumiţi ar renunţa cu uşurinţă fie la viaţă, fie la legi. Nu ştiu cine ar mai accepta să fie umilit de stăpân, de şef, să se simtă marginalizat, izolat, nedreptăţit, să trăiască în sărăcie, lipsuri, sacrificii. Iar urmarea previzibilă nu poate fi decât una singură: un val imens de crime,ilegalităţi şi sinucideri.
Din fericire (sau, pentru mulţi, din păcate), Dumnezeu, în înţelepciunea sa, a ales să ne ascundă "viitorul" de după moarte. O fi mai bine aşa, o fi mai rău? Nu ştim. Dar, vorba ceea: vom muri şi vom vedea!
Până atunci, suntem nevoiţi să aplicăm clasica soluţie de mijloc: facem şi bune, şi rele. Însă relele - mai cu fereală, că, mde!, nu se ştie ce ne-a pregătit Ăl de sus!
Shania Twain - It Only Hurts When I'm Breathing
vineri, 26 februarie 2010
blog - antiblog
Concizie, claritate, simplitate, substanţă. originalitate, corectitudine gramaticală, modestie, echilibru, puţin umor - iată secretele unei postări (sau al unui comentariu la postare) care atrage şi se citeşte uşor.
Dacă vrei să nu-ţi citească nimeni textele din bloguri (fie că sunt postările din propriul blog, fie comentariile la postările, articolele altora), soluţia este să scrii mult, incoerent, fără cap şi coadă, cu aroganţa atoateştiutorului, cu jigniri, atacuri la persoană, niscai obscenităţi, adesea pe lângă subiect.
Se ştie că banalul plictiseşte, inepţia poate amuza pe moment, însă în final tot la plictiseală şi lehamite duce. Exprimările pretenţioase, pompoase, care arată cât de "dăştept" eşti tu, au efect contrar: obosesc şi plictisesc cititorul, care nu are timp şi chef să se oprească la tot pasul ca să se dumirească despre ce a vrut să zică "geniul" postac. Exagerările irită şi exasperează. Textele lungi, parcă nesfârşite, obosesc şi plictisesc; câţi au timp şi răbdare să citească romane-fluviu pe un blog, când viaţa e atât de scurtă şi adesea contra timp?
Concluzia: scrie puţin şi bun, nu mult şi prost; caută calitatea, nu cantitatea. Iar dacă nu ai nimic deosebit de spus, sau dacă nu eşti în stare să te exprimi coerent şi civilizat, mai bine te abţii şi nu mai pierzi vremea scriind.
Aflatul în treabă, în varianta datului cu părerea oriunde şi oricând, e popular în toată lumea; la noi însă se pare că a devenit sport naţional, practicat, din păcate, de mult prea mulţi...
Franz Schubert - Serenada
spune-mi ce muzică asculţi, ca să-ţi spun cine eşti!
Dacă vrei să cunoşti un om, cere-i să-ţi facă o listă cât mai completă cu muzica pe care o ascultă în mod regulat. Mărimea listei, complexitatea stilurilor de muzică, ordonarea cântecelor, stilurile cel mai puternic reprezentate, toate acestea vor putea contribui la construirea portretului acelui om. Vorba ceea: spune-mi ce muzică asculţi, ca să-ţi spun cine eşti.
Desigur, caracterul poate fi "citit" prin intermediul multor "instrumente", "oglinzi". Cu unele mai sumar, cu altele mai complet. Unele par a nu avea nicio legătură vizibilă, directă cu persoana respectivă: astrologia, numerologia, chiromanţia, tarotul etc. Altele ţin direct de corpul sau psihicul omului, de capacităţile motrice sau mentale ale acestuia: grafologia, modul de vorbire, limbajul feţei, limbajul trupului, gradul de îndemânare, felul în care merge, ceea ce citeşte, felul în care munceşte, gusturi/pasiuni, îmbrăcămintea sa, casa/camera sa, ce muzică ascultă etc.
Toate acestea oferă indicii clare despre caracterul omului şi au fost studiate destul de atent de către psihologi, mai puţin, se pare, ultima. Sau, cel puţin eu nu am citit niciun studiu pe tema asta, a caracterizării omului în funcţie de muzica ascultată.
Observându-mă pe mine însumi, dar şi pe cei din jur, am remarcat că se pot spune multe despre un om dacă se analizează legătura acestuia cu muzica.
Pentru o descriere cât mai exactă a caracterului unui om, eu cred că trebuie avuţi în vedere mai mulţi factori:
- cât de frecvent ascultă muzică;
- cât de selectiv este acesta în alegerea muzicii ascultate;
- cât de multe stiluri de muzică ascultă;
- când simte nevoia să asculte muzică;
- (cel mai important!) ce tipuri/stiluri de muzică ascultă.
Exemplificând, am putea compara sensibilitatea, inteligenţa, educaţia unuia care iubeşte muzica clasică, jazzul, opera, cu ale unuia care nu suportă aceste tipuri de muzică, preferând, în schimb, manele sau stilul house. Sau putem compara pe cineva care se relaxează cel mai bine ascultând o muzică lină, caldă, soft, ambientală, gen Kitaro, Vangelis, Yanni, cu cineva care preferă pentru relaxare hard-rock, death-metal, Metallica, Megadeth etc. Sau altă comparaţie se poate face între cineva extrem de pretenţios cu muzica pe care urmează să o asculte, şi cineva absolut indiferent la "gălăgia" pe note: nu contează ce muzică e, - zgomot să fie, şi eventual să se poată dansa.
Însă analiza şi exemplele pot continua la nesfârşit. Importantă e concluzia: muzica îţi poate scoate în evidenţă foarte multe trăsături de caracter, iar această legătură ar putea fi luată în seamă mult mai atent de către cei avizaţi, adică psihologii, care ar putea-o adăuga la celelalte metode specifice de investigare şi analiză.
Însă analiza şi exemplele pot continua la nesfârşit. Importantă e concluzia: muzica îţi poate scoate în evidenţă foarte multe trăsături de caracter, iar această legătură ar putea fi luată în seamă mult mai atent de către cei avizaţi, adică psihologii, care ar putea-o adăuga la celelalte metode specifice de investigare şi analiză.
Johann Pachelbel - Canon
miercuri, 17 februarie 2010
sâmbătă, 13 februarie 2010
pledoarie pentru lupă(!)
Iată un convingător pamflet în sprijinul celor care-şi bagă şi-şi scot intensiv. Lingviştii sunt liberi să vină cu completări sau/şi corecturi!
joi, 11 februarie 2010
criză gravă rău la SRI...
Acum câţiva ani citeam şi mă minunam că aprox. 20.000 de oameni lucrează în structurile de securitate ale ţării noastre. Asta în timp ce în S.U.A. cifra se ridica undeva aproape de 30.000, în Germania ceva sub 10.000 - nu mai ţin minte, şi exemplele pot continua. Iată nişte cifre dintr-o analiză recentă efectuată de ziarişti de la "Gândul" şi "INFO PLUS":
România are 7 servicii de securitate, în timp ce media europeană este de 3 servicii, existând chiar state, precum Finlanda, Grecia, Irlanda sau Slovenia, care se mulţumesc cu un singur serviciu secret.
Şi acum câteva comparaţii:
•Pe site-ul de internet al FBI (Biroul Federal de Investigaţii al Statelor Unite, echivalentul american al SRI) se spune că numărul total al angajaţilor era, la ultimul recensământ, de 28.576. Se face chiar precizarea că numărul agenţilor speciali este 12.156. Aceasta, la o populaţie de 308,5 milioane de locuitori (de 15 ori mai mare decât a României), o suprafaţă de 9,82 milioane de kilometri pătraţi (de 41 de ori mai mare decât a României) şi într-o ţară care are mai multe temeiuri de a se teme de atentate teroriste, de pildă, decât spaţiul carpato-danubiano-pontic.
• Pe site-ul MI5 (The Security Service - echivalentul britanic al SRI), se precizează că serviciul are aproximativ 3.800 de angajaţi, 41% fiind femei. Marea Britanie are o populaţie triplă faţă de a României şi o suprafaţă ceva mai mare (244,8 de mii de kmp, faţă de 237,5 mii kmp).
Fostul şef al contraspionajului românesc, Claudiu Săftoiu, director al SIE între octombrie 2006 - martie 2007, susţine că nu s-a discutat structura de personal a SRI în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în decursul directoratului său. "Am auzit şi eu, dar e vorba de informaţii neconfirmate, că cifra de 12.000 (avansată de Cătălin Harnagea) ar fi inexactă, fiind, în realitate, mult mai mare", spune Claudiu Săftoiu. În privinţa angajaţilor SIE, Săftoiu spune că "erau 3000-3500".
Comparând cifra de 12.000 avansată de Harnagea, cu cea de 3.800 de angajaţi MI5, rezultă că România are 60 de agenţi de securitate la suta de mii locuitori, în vreme de britanicii au doar 6 agenţi, iar americanii 9 agenţi/100.000 de locuitori!
Iulian Fota, consilier prezidenţial pentru acest apărare şi securitate naţională, dă justificarea pentru care SRI ar avea o schemă de personal mai mare decât a serviciilor omoloage din alte ţări. "Când faceţi comparaţii, trebuie să ţineţi cont de faptul că serviciile din afară, cum este MI5 în Marea Britanie, nu cred că asigură şi controlul antitero în aeroporturi şi paza ambasadelor, cum face SRI".
Iar acum iată cum sunt afectate cadrele din SRI de criză:
Bugetele alocate celor 7 servicii, în special pentru SRI, SIE, Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP) şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale au crescut de 4-8 ori, din 2.000, până în 2008. Chiar şi în anii de criză 2009 şi 2010 bugetele serviciilor au continuat să se umfle. STS a primit cu 40% mai mult în 2010, faţă de 2009, SIE cu 1,52% mai mult, SRI cu 1% mai mult. În total, SRI, SIE, SPP şi STS au primit alocări bugetare de peste 2 miliarde de lei, mai mult decât ministerele Afacerilor Externe, Culturii şi Comunicaţiilor la un loc (cu alocări totale de 1,8 miliarde). De menţionat că cele mai mari cheltuieli ale serviciilor sunt salariale, iar acestea cresc, în 2010, faţă de 2009, în vreme ce, în restul sectoarelor bugetare, cheltuielile de personal scad. SRI chiar a scos, recent, la concurs, 100 de "posturi libere".
No comment!
Bryan Adams - Heaven
Comparând cifra de 12.000 avansată de Harnagea, cu cea de 3.800 de angajaţi MI5, rezultă că România are 60 de agenţi de securitate la suta de mii locuitori, în vreme de britanicii au doar 6 agenţi, iar americanii 9 agenţi/100.000 de locuitori!
Iulian Fota, consilier prezidenţial pentru acest apărare şi securitate naţională, dă justificarea pentru care SRI ar avea o schemă de personal mai mare decât a serviciilor omoloage din alte ţări. "Când faceţi comparaţii, trebuie să ţineţi cont de faptul că serviciile din afară, cum este MI5 în Marea Britanie, nu cred că asigură şi controlul antitero în aeroporturi şi paza ambasadelor, cum face SRI".
Iar acum iată cum sunt afectate cadrele din SRI de criză:
Bugetele alocate celor 7 servicii, în special pentru SRI, SIE, Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP) şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale au crescut de 4-8 ori, din 2.000, până în 2008. Chiar şi în anii de criză 2009 şi 2010 bugetele serviciilor au continuat să se umfle. STS a primit cu 40% mai mult în 2010, faţă de 2009, SIE cu 1,52% mai mult, SRI cu 1% mai mult. În total, SRI, SIE, SPP şi STS au primit alocări bugetare de peste 2 miliarde de lei, mai mult decât ministerele Afacerilor Externe, Culturii şi Comunicaţiilor la un loc (cu alocări totale de 1,8 miliarde). De menţionat că cele mai mari cheltuieli ale serviciilor sunt salariale, iar acestea cresc, în 2010, faţă de 2009, în vreme ce, în restul sectoarelor bugetare, cheltuielile de personal scad. SRI chiar a scos, recent, la concurs, 100 de "posturi libere".
No comment!
Bryan Adams - Heaven
marți, 9 februarie 2010
tortura la găini
Toate ouăle trebuie să conțină informații despre modul în care au fost crescute găinile. Aceste informații se regăsesc codate pe oul propriu-zis sub forma unei ștampile. Același cod însoțit de un text explicit trebuie să se regăsească și pe ambalajele ouălor.
Din fericire nu-i nimic complicat cu ștampila. Cea mai importantă secțiune a ștampilei este prima cifră, care poate fi 0, 1, 2 sau 3. Această cifră indică modul în care au fost crescute găinile. Iată acum ce semnifică aceste cifre:
„3″ este pentru ouă de găini chinuite crescute în baterii
Găini cu ghearele și ciocurile tăiate trăiesc în cuști foarte mici, numite baterii. Fiecare găină având un spațiu vital de numai 550 cm2, adică mai puțin decât suprafața unei coli de hârtie A4. În multe cazuri aceeași cușcă poate fi împărțită chiar și de 6 găini în același timp. Cuștile sunt aranjate pe două rânduri și suprapuse pe 8 niveluri. Găinile stau înghesuite, pe plasa din sârmă și nu văd toată viața lumina naturală. Ele nu își pot mișca picioarele și aripile. Dacă încearcă, se rănesc imediat. Nu au un loc unde să se poată retrage pentru a oua, așa cum fac găinile dintotdeauna. Toate aceste elemente de stress fac ca găinile crescute în baterii să producă hormoni ai stresului care se regăsesc și în ouăle pe care le consumăm. Aceste găini sunt îndopate cu vitamine sintetice și medicamente, iar hrana conține adesea coloranți și furaje modificate genetic. Viața găinilor crescute în baterii este scurtă și proastă.
„2″ = ouă de găini înghesuite crescute în hale la sol
În acest sistem de creștere, între 9-18 găini sunt crescute pe fiecare metru pătrat în hale, fără să vadă lumina zilei. 6000 de găini pot fi crescute într-o astfel de hală unde este posibil ca găinile să înceapă să își smulgă penele una alteia și să se ajungă chiar și la canibalism.
„1″ = ouă de găini crescute în aer liber
Găinile crescute în acest sistem pot petrece ziua în aer liber unde au fiecare un spațiu de cel puţin 4 metri pătrați, iar noaptea se pot retrage în hale. În acest sistem de creștere condițiile sunt semnificativ mai bune decât cele din halele la sol și cele din baterii. Găinile au la dispoziție cuibare pentru depunerea ouălor, locuri de odihnă și o zonă de scormonit în pământ.
„0″ = ouă de găini crescute în aer liber cu hrană ecologică
Acesta este cel mai bun sistem de creștere a găinilor pentru ouă ce pune la dispoziția fiecărei găini un minim de 4 metri pătrați. Țarcul unde sunt ținute găinile poate adăposti un total de maxim 3000 de păsări. Folosirea de medicamente, furaje modificate genetic și de alte substanțe pentru hrana găinilor este interzisă. Nici iarba pe care găinile o mănâncă nu este tratată cu pesticide sau fertilizatori sintetici sau chimici. Astfel, ouăle pe care acestea le produc sunt 100% naturale și sănătoase.
În acest sistem de creștere, între 9-18 găini sunt crescute pe fiecare metru pătrat în hale, fără să vadă lumina zilei. 6000 de găini pot fi crescute într-o astfel de hală unde este posibil ca găinile să înceapă să își smulgă penele una alteia și să se ajungă chiar și la canibalism.
„1″ = ouă de găini crescute în aer liber
Găinile crescute în acest sistem pot petrece ziua în aer liber unde au fiecare un spațiu de cel puţin 4 metri pătrați, iar noaptea se pot retrage în hale. În acest sistem de creștere condițiile sunt semnificativ mai bune decât cele din halele la sol și cele din baterii. Găinile au la dispoziție cuibare pentru depunerea ouălor, locuri de odihnă și o zonă de scormonit în pământ.
„0″ = ouă de găini crescute în aer liber cu hrană ecologică
Acesta este cel mai bun sistem de creștere a găinilor pentru ouă ce pune la dispoziția fiecărei găini un minim de 4 metri pătrați. Țarcul unde sunt ținute găinile poate adăposti un total de maxim 3000 de păsări. Folosirea de medicamente, furaje modificate genetic și de alte substanțe pentru hrana găinilor este interzisă. Nici iarba pe care găinile o mănâncă nu este tratată cu pesticide sau fertilizatori sintetici sau chimici. Astfel, ouăle pe care acestea le produc sunt 100% naturale și sănătoase.
keith jarrett The KÖLN Concert II B
marți, 2 februarie 2010
blog, poezie, dramă, roman...
Blogul va deveni, peste un număr de ani, o specie literară studiată în şcoală. Va fi încadrat undeva la proză, sau va fi văzut ca o subspecie literară de sine stătătoare. Vor fi descrise şi analizate tipurile de bloguri, vor fi scoşi în faţă blogării de top, cu postări reprezentative pe diverse teme. Vor fi întocmite clasamente şi ierarhii de toate felurile.
În mod firesc, în şcoală vor primi o atenţie mai mare acele bloguri care conţin postări cu specific literar, precum şi cele de tip generalist, în care autorii îşi deapănă amintiri, impresii, opinii, însă cu cert talent şi creativitate, calităţi confirmate, de regulă, de numărul mare de vizitatori (deşi nu întotdeauna numărul mare de vizitatori presupune calitate).
Într-o societate tot mai informatizată, în care tot mai mulţi oameni găsesc că e mult mai comod şi facil să găsească absolut orice fel de informaţii pe internet, în care ziarele vor dispărea cu totul, rezumându-se doar la versiunile electronice, o societate în care persoanele cu veleităţi literare mai mult sau mai puţin reale nu vor mai fi nevoite să îşi trimită încercările literare la tot felul de publicaţii de profil, la care să fie supuse cenzurii nemiloase şi inevitabil subiective a unor critici literari intangibili, blogul va constitui soluţia la îndemâna fiecăruia pentru a-şi depozita gândurile, frământările, idealurile, prea-plinul sufletului şi imaginaţiei.
Mai greu va fi cu promovarea însă. Va fi probabil nevoie de niscai notorietate, căpătată prin alte mijloace, pentru a dobândi şi recunoaştere literară. În consecinţă, va exista neajunsul lipsei de notorietate pentru talente autentice dar insuficient promovate, precum şi al notorietăţii nemeritate pentru beneficiarii de publicitate facilă, gen scandaluri TV, de exemplu. Însă deja nu cred că se mai aşteaptă cineva în ziua de azi să trăiască din literatură, astfel că viitorii scriitori (sau "scriitori") vor scrie, aproape toţi, exclusiv din plăcere. Dar tema devine deja prea lungă şi ramificată, aşa că mă voi opri aici.
Mai greu va fi cu promovarea însă. Va fi probabil nevoie de niscai notorietate, căpătată prin alte mijloace, pentru a dobândi şi recunoaştere literară. În consecinţă, va exista neajunsul lipsei de notorietate pentru talente autentice dar insuficient promovate, precum şi al notorietăţii nemeritate pentru beneficiarii de publicitate facilă, gen scandaluri TV, de exemplu. Însă deja nu cred că se mai aşteaptă cineva în ziua de azi să trăiască din literatură, astfel că viitorii scriitori (sau "scriitori") vor scrie, aproape toţi, exclusiv din plăcere. Dar tema devine deja prea lungă şi ramificată, aşa că mă voi opri aici.
Yanni - Renegade
miercuri, 27 ianuarie 2010
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
omul public
- Cu cât sunt mai mulţi oameni în jur când ai nevoie de ajutor, cu atât scad şansele să fii ajutat.
- Un angajament luat în public devine mai greu de încălcat.
- Ne purtăm mai frumos când ştim că suntem supravegheaţi.
- Când nu ştim ce să facem, de obicei îi copiem pe ceilalţi.
- În foarte multe cazuri, majoritatea nu suntem de acord cu regulile stabilite, dar nimeni nu obiectează pe faţă.
- Suntem politicoşi sau nepoliticoşi în funcţie de cât de mult ne pasă.
- Ne afecteaza felul în care suntem văzuţi de ceilalţi şi ne purtăm în consecinţă.
- Dacă suntem în minoritate, de cele mai multe ori ne ţinem gura.
- Felul în care ne comportăm depinde de numărul celor care se uită.
Iată şi un exemplu:
Voi aţi face la fel oare? Foarte posibil că da!
Yanni
- Un angajament luat în public devine mai greu de încălcat.
- Ne purtăm mai frumos când ştim că suntem supravegheaţi.
- Când nu ştim ce să facem, de obicei îi copiem pe ceilalţi.
- În foarte multe cazuri, majoritatea nu suntem de acord cu regulile stabilite, dar nimeni nu obiectează pe faţă.
- Suntem politicoşi sau nepoliticoşi în funcţie de cât de mult ne pasă.
- Ne afecteaza felul în care suntem văzuţi de ceilalţi şi ne purtăm în consecinţă.
- Dacă suntem în minoritate, de cele mai multe ori ne ţinem gura.
- Felul în care ne comportăm depinde de numărul celor care se uită.
Iată şi un exemplu:
Voi aţi face la fel oare? Foarte posibil că da!
Yanni
filosofie de viaţă cu Cheloo (Paraziţii)
"Mie nu îmi pasă de «cultura hip-hop». Eu doar cânt. Eu nu sunt negru, nu suport să dansez, nu practic graffiti şi am peste 30 de ani. Sincer, nu cred în cultura hip-hop. Paradoxul este că nici nu prea mai ascult rap de vreo 3 ani, de când am început să lucrez la «Slalom printre cretini». Eu nu mă inspir din viaţa de cartier, eu studiez natura umană în limita capacităţii mele, adică superficial şi cu răutate, cum i-ar sta bine românului... Piesele noastre sunt inspirate de viaţa de zi cu zi, iniţial de viaţa din cartier, apoi a venit campania anti-playback, anti-cenzură, mesajele politice etc. Totodată, unele expresii din piesele noastre au intrat pentru totdeauna în limbajul străzii. Totuşi nu ne identificăm cu mişcarea rap din exterior".
"Talentul şi forţa de muncă sunt un căcat dacă nu ai noroc, în muzică".
"Dacă găseşti un drogat căzut în scară, îi faci o poză cu telefonul sau îi dai un şut. Să nu-mi spui că n-am umor. Dacă aş salva o fată de la viol şi m-ar recunoaşte, bănuiesc că ar fi brusc cuprinsă de o linişte interioară biblică. Dacă aş vedea o băbuţă care târăşte prin zăpadă un cărucior prea greu, înseamnă că a cumpărat prea multe lucruri de la Cora. Să roage un prost s-o ajute".
"Nu suport oamenii. Dacă încerci să ai o latură domestică, te iau de prost. Dacă o arzi cu săru'mâna, te transformi în papagal".
"M-am pişat pe unu' care cerşea într-un gang şi m-a înjurat că nu i-am dat o ţigară. Nu mi-e ruşine. Şi în general nu regretăm nimic din ce am făcut până acum. Am o vorbă: «Dacă nu pot schimba lumea, măcar să-i dau foc». Nu datorăm nimic lumii în care ne-am născut. Nu dispreţuiesc săracii, dispreţuiesc cerşetorii. E o diferenţă. Nimic nu îmi garantează că nu mor sărac".
"Politicienii sunt toţi o apă şi-un pământ. Ce rost are să votezi un partid, când ei fac după aceea o coaliţie şi să iasă iar Băsescu? Ne merităm soarta, dragi români. Parcă trăim din ce în ce mai greu".
No comment!
"M-am pişat pe unu' care cerşea într-un gang şi m-a înjurat că nu i-am dat o ţigară. Nu mi-e ruşine. Şi în general nu regretăm nimic din ce am făcut până acum. Am o vorbă: «Dacă nu pot schimba lumea, măcar să-i dau foc». Nu datorăm nimic lumii în care ne-am născut. Nu dispreţuiesc săracii, dispreţuiesc cerşetorii. E o diferenţă. Nimic nu îmi garantează că nu mor sărac".
"Politicienii sunt toţi o apă şi-un pământ. Ce rost are să votezi un partid, când ei fac după aceea o coaliţie şi să iasă iar Băsescu? Ne merităm soarta, dragi români. Parcă trăim din ce în ce mai greu".
No comment!
vineri, 1 ianuarie 2010
un dans excepţional!
Prima dată am văzut acest dans la AXN acum câteva luni, într-o sâmbătă, la o emisiune-concurs pentru dansatori neprofesionişti. Emisiunea se numeşte "Crezi că ştii să dansezi?"("So You Think You Can Dance"), un reality-show extraordinar, varianta dansată a lui "American Idol". În faţa a trei specialişti se perindă sute de concurenţi dornici de afirmare şi de schimbarea destinului. După prima reprezentaţie, sunt aleşi 20 de tineri pentru a merge mai departe în Las Vegas.
Printre concurenţii din 2007: Hokuto Konishi ("Hok") - un student japonez cu viză de studiu, deci fără drept de muncă în SUA, şi Jaimie Goodwin, dansatoare cu ceva pregătire într-o complexitate de stiluri moderne de dans. Cei doi au reuşit în 2007 un dans cu totul şi cu totul excepţional, unanim aclamat de juriu şi de marele public, dans creat de tânărul australian Wade Robson, care a şi primit premiul Emmy pentru coregrafie (Primetime Emmy Award for Outstanding Choreography) pentru această creaţie.
Varianta găsită pe net prezintă şi reacţia membrilor juriului, la fel ca şi a publicului din sală, toţi conştienţi că tocmai asistaseră la un spectacol absolut unic, demn de Cirque du Soleil, dans cu o coregrafie atinsă de geniu, care va rămâne mult timp în memoria publicului ca una dintre cele mai desăvârşite realizări din cadrul show-ului respectiv, după cum declara creatorul formatului TV şi preşedintele juriului, John Lythgoe.
Tema dansului este "Pasărea colibri şi floarea", iar muzica face parte din coloana sonoră a filmului "Memoriile unei gheişe", piesa numindu-se "The Chairman's Waltz" şi fiind compusă de John Williams. Enjoy it!
miercuri, 23 decembrie 2009
din Bendeac citire (o zi din viaţa lui Geoană/Băsescu)...
Umor trist, însă de foarte bună calitate! Enjoy it!
Ora 7.30 – Băsescu se trezeşte. Geoană se ridică din pat. Iar n-a dormit. E a 14-a noapte în care nu doarme. Aţipeşte din când în când şi se trezeşte plin de transpiraţie urlând: “Victorieeee!!!”.
Ora 7.45 – Băsescu face un duş. Geoană face un duş rece.
Ora 8.00 – Băsescu îşi bea whiskey-ul. Geoană îşi bea cafeaua.
Ora 8.30 – Băsescu face treaba mare şi citeşte ziarele. Geoană citeşte ziarele. Nu poate face treaba mare. N-a mai mâncat de 14 zile, aşa că nu are ce elimina. Îl sună pe Vântu ca să-şi facă programare la Spa. Vântu nu răspunde fiindcă vorbeşte pe cealalta linie cu Băsescu…
Ora 9.00 – Băsescu pleacă de la Cotroceni către Guvern. Sirenele, politia rutieră, semnalizările conduc coloana oficială în 5 minute. Geoană pleacă la partid. Şoferul, ruşinat, nu mai vine să-l ia. Geoană îşi trage o şapcă pe ochi şi merge cu tramvaiul.
Ora 9.15 – Băsescu a ajuns la biroul lui Boc. Ora de relaxare. Boc îi masează şi pupă picioarele, Videanu îi masează tâmplele şi Udrea îi… În cealaltă parte a Bucureştiului, Geoană dă explicaţii controlorilor RATB. Nu are cash să plătească amenda. Tot tramvaiul izbucneşte în râs când Geoană pune telefonul la ureche şi spune: “Mihaela, dragostea mea!”
Ora 10.00 – Băsescu pleacă de la Guvern spre aeroportul Otopeni să-l întâmpine pe preşedintele Norvegiei. Pe drum se opreşte lângă sediul Antena 3, coboară din maşină, un SPP-ist îi întinde un spray cu vopsea şi Băsescu scrie pe zid: “M..e Gâdea!!!”. Râde şi o ia la fugă spre maşină, nu înainte de a urina pe maşina lui Ciutacu. În acest timp, Geoană ajunge la sediul PSD unde nu-l salută nimeni.
Ora 10.30 – Băsescu o sună nervos pe Udrea: “Am venit ca boul până aici! Auzi ce zic oamenii ăştia… Că Norvegia n-are preşedinte!”. Se urcă în maşină şi demarează în trombă spre Cotroceni. Geoană îi zăreşte într-un colţ pe Iliescu, Mitrea şi Vanghelie şuşotind. Nu prinde decât vreo trei cuvinte: “să zboare”, “să plece”, “îl omorâm”. Se auto-încurajează spunându-şi că o fi vorba de Băsescu şi trece mai departe.
Ora 11.30 – Băsescu primeşte la Cotroceni o delegaţie oficială din partea companiilor Ballantine's, Johnny Walker şi Jack Daniels. Geoană deschide laptopul şi găseşte un wallpaper nou. Pe un fond alb, stă scris cu roşu: “PLEACĂ SAU MORI!!! Pe persoană fizică!”
Ora 13.00 – Băsescu ajunge la Golden Blitz, unde ia masa împreună cu Omar Haysam (venit incognito). Se servesc preparate speciale, arabo-româneşti: sarmale cu humus, mămăligă cu falafel, iahnie cu manakesh şi, specialitatea principală, tochitură moutabal. Se serveşte vin alb. Şpriţ. Geoană mănâncă singur un sendviş pregătit de Mihaela, dragostea lui.
Ora 15.00 – Băsescu ajunge acasă şi se culcă de prânz. Geoană organizează o şedinţă la partid. Nu se prezintă nimeni. La un moment dat, se deschide uşa. Geoană se ridică în picioare zâmbitor şi plin de speranţă. Deci nu l-au părăsit toţi!!! În sală intră femeia de serviciu: “Domnu’ Geoană, mai dureaza mult şedinţa asta? Că vreau să dau cu aspiratorul…”
Ora 17.00 – Băsescu se trezeşte. Bea un whiskey. Geoana ajunge la psihiatru pentru încă o zi de terapie.
Ora 18.00 – Băsescu se pregăteşte pentru conferinţa de presă. Udrea îl machiază. Videanu îl laudă şi-l complimentează. “Domnule preşedinte! Ce şansă pentru oamenii de presă din România să fie contemporani cu dumneavoastră! Orice apariţie a dumneavoastră e un eveniment istoric!” Apoi, acelaşi neobosit AdriEan, îl sună pe Hrebenciuc: “Vioreleeeee! Al nostru are conferinţă de presă! Al vostru ce face?!?!? Hahahaa!!!” În timpul ăsta, Geoană merge pe jos spre casă.
Ora 19.00 – Conferinţă de presă. Principalele idei: 1. Mogulii sunt răi. 2. Mogulii sunt diabolici. 3. Mogulii sunt foarte răi. 4. Jos cu Mogulii! 5. Să moară Mogulii! Geoană ajunge acasă. La Vântu. Sună. Nu-i răspunde nimeni.
Ora 20.00 – Băsescu ia cina cu Udrea şi Cocoş. El şi Udrea la Golden Blitz, Cocoş la McDonald’s. Geoană se uită pe dvd la “Cu mâinile curate”. La replica “Un fleac… M-au ciuruit” aruncă televizorul pe geam.
Ora 22.00 – Băsescu ajunge acasă şi bea un whiskey. Geoană stă pe mess cu Hrebenciuc. Are la status “Moarte diasporei!”.
Ora 22.30 – Băsescu mai bea un whiskey. Geoană este vizitat de Iliescu. Morală proletară.
Ora 23.00 – Băsescu adoarme. Geoană nu adoarme.
NOAPTE BUNĂ!
Noapte bună, România, zic şi eu!
Ora 10.30 – Băsescu o sună nervos pe Udrea: “Am venit ca boul până aici! Auzi ce zic oamenii ăştia… Că Norvegia n-are preşedinte!”. Se urcă în maşină şi demarează în trombă spre Cotroceni. Geoană îi zăreşte într-un colţ pe Iliescu, Mitrea şi Vanghelie şuşotind. Nu prinde decât vreo trei cuvinte: “să zboare”, “să plece”, “îl omorâm”. Se auto-încurajează spunându-şi că o fi vorba de Băsescu şi trece mai departe.
Ora 11.30 – Băsescu primeşte la Cotroceni o delegaţie oficială din partea companiilor Ballantine's, Johnny Walker şi Jack Daniels. Geoană deschide laptopul şi găseşte un wallpaper nou. Pe un fond alb, stă scris cu roşu: “PLEACĂ SAU MORI!!! Pe persoană fizică!”
Ora 13.00 – Băsescu ajunge la Golden Blitz, unde ia masa împreună cu Omar Haysam (venit incognito). Se servesc preparate speciale, arabo-româneşti: sarmale cu humus, mămăligă cu falafel, iahnie cu manakesh şi, specialitatea principală, tochitură moutabal. Se serveşte vin alb. Şpriţ. Geoană mănâncă singur un sendviş pregătit de Mihaela, dragostea lui.
Ora 15.00 – Băsescu ajunge acasă şi se culcă de prânz. Geoană organizează o şedinţă la partid. Nu se prezintă nimeni. La un moment dat, se deschide uşa. Geoană se ridică în picioare zâmbitor şi plin de speranţă. Deci nu l-au părăsit toţi!!! În sală intră femeia de serviciu: “Domnu’ Geoană, mai dureaza mult şedinţa asta? Că vreau să dau cu aspiratorul…”
Ora 17.00 – Băsescu se trezeşte. Bea un whiskey. Geoana ajunge la psihiatru pentru încă o zi de terapie.
Ora 18.00 – Băsescu se pregăteşte pentru conferinţa de presă. Udrea îl machiază. Videanu îl laudă şi-l complimentează. “Domnule preşedinte! Ce şansă pentru oamenii de presă din România să fie contemporani cu dumneavoastră! Orice apariţie a dumneavoastră e un eveniment istoric!” Apoi, acelaşi neobosit AdriEan, îl sună pe Hrebenciuc: “Vioreleeeee! Al nostru are conferinţă de presă! Al vostru ce face?!?!? Hahahaa!!!” În timpul ăsta, Geoană merge pe jos spre casă.
Ora 19.00 – Conferinţă de presă. Principalele idei: 1. Mogulii sunt răi. 2. Mogulii sunt diabolici. 3. Mogulii sunt foarte răi. 4. Jos cu Mogulii! 5. Să moară Mogulii! Geoană ajunge acasă. La Vântu. Sună. Nu-i răspunde nimeni.
Ora 20.00 – Băsescu ia cina cu Udrea şi Cocoş. El şi Udrea la Golden Blitz, Cocoş la McDonald’s. Geoană se uită pe dvd la “Cu mâinile curate”. La replica “Un fleac… M-au ciuruit” aruncă televizorul pe geam.
Ora 22.00 – Băsescu ajunge acasă şi bea un whiskey. Geoană stă pe mess cu Hrebenciuc. Are la status “Moarte diasporei!”.
Ora 22.30 – Băsescu mai bea un whiskey. Geoană este vizitat de Iliescu. Morală proletară.
Ora 23.00 – Băsescu adoarme. Geoană nu adoarme.
NOAPTE BUNĂ!
Noapte bună, România, zic şi eu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)