Băsescu, un om pentru istorie!

Spuneam încă de la azvârlirea pe piaţă de către T. Băsescu a reconstituţionalizării şi regionalizării României că aceste acte, produse peste noapte în stilul Elenei Ceauşescu, definit popular în anii '80: "Şade Leana pe closet / Şi mai face un decret", nu are rost să fie interpretate politic, economic, social, căci ele ţin de domeniul psihopatologiei. "Complexul Cuza", cum numeam afecţiunea lui T. Băsescu, îl face să se dea de ceasul morţii ca să lase o urmă în istorie, fie şi cea a şarpelui pe asfalt. Fiind un iresponsabil egolatru, care a jucat poker la cacealma cu ţara pe masă încă din 2004, nu se dă în lături pentru asta de la a zdruncina stabilitatea statului român, a crea din nimic tensiuni interetnice, tensiuni între Budapesta şi Bucureşti, insultând geografia României ca să poată trece acum la înjurături adresate Istoriei.

    De fapt, nu Cuza, ci Erostrat e numele cel mai potrivit faciesului lui Băsescu în vreme ce scandează scrâşnit: "vor fi confiscate averile bogaţilor şi date cetăţenilor", "regionalizarea? - cert e că se va face!", "regele Mihai - slugă la ruşi". Erostrat a fost grecul care a dat foc unei minuni a lumii antice, templul zeiţei Artemis din Efes, doar pentru că, incapabil să creeze ceva, să construiască, era ros de ambiţia ca numele lui să rămână cumva în posteritate. Mi-e tot mai teamă că T. Băsescu poate şi el să reuşească asta.

                                                                             Cristian Tudor POPESCU

adevărurile lui Murphy

*  To steal ideas from one person is plagiarism; to steal from many is research.

*  No one is listening until you make a mistake.

*  Life can be only understood backwards, but it must be lived forwards.

*  People who love sausage and respect the law should never watch either of them being made.

*  A conclusion is the place where you got tired of thinking.

*  For every complex problem, there is a solution that is simple, neat and wrong.

*  When confronted by a difficult problem, you can solve it more easily by reducing it to the question, "How would the Lone Ranger have handled this?"

*  The correct advice to give is the advice that is desired.

computer technology

întrebări fără răspuns (?)

Uneori, când starea de spirit mă ajută şi vreun gând fugar mă inspiră, încerc să desluşesc marile mistere ale lumii (sic!). De exemplu ieri mi-a trecut prin minte o posibilă soluţie la paradoxul ce derivă din infinitatea spaţiului şi timpului şi, respectiv, limitarea spaţiului şi timpului pe care noi le putem percepe cu simţurile şi mintea noastră.

  Astfel, ideea pe care o sugerez e că, întrucât spaţiul se pare că este infinit, deci nu are un început şi un sfârşit, singura soluţie plauzibilă ar putea fi că de fapt spaţiul este circular. Aparentul sau ipoteticul sfârşit al spaţiului ar trebui astfel să coincidă cu începutul aceluiaşi spaţiu. Iar aceste puncte de început / sfârşit ale spaţiului se află, evident, pretutindeni în mod egal, sau altfel spus nicăieri. De unde poate începe şi unde se sfârşeşte circumferinţa unui cerc? Fireşte, poate începe din orice punct al său, şi atunci lungimea circumferinţei îşi va găsi capătul în acelaşi punct de pornire. Similar, dacă presupun că vreau să măsor spaţiul din punctul în care mă aflu într-o direcţie oarecare, de exemplu în direcţia în care privesc, atunci acea ipotetică linie care se va îndepărta de ochii mei se va întoarce prin spatele meu şi îşi va găsi capătul exact în punctul de plecare.  Iar acum se naşte o altă dilemă / întrebare: acea linie se va strâmba (conform teoriei lui Einstein), descriind un cerc, sau va fi vorba despre un alt fenomen?

  Aceeaşi explicaţie se va putea aplica şi la timp. Astfel, timpul va fi având o evoluţie ciclică, toate momentele timpului putând fi considerate puncte de început şi de sfârşit a evoluţiei universului. 

   În consecinţă, trecutul şi viitorul ar fi nişte noţiuni relative, similare distanţelor spaţiale, folosite doar pentru a ne putea raporta la momente temporale diferite, similar raportării relative spaţiale, în funcţie de alte momente sau puncte spaţiale. De aceea, călătoriile în timp şi spaţiu ar putea fi (sau sunt deja) considerate absolut fireşti şi banale pentru minţile evoulate, minţi care vor fi ajuns suficient de departe cu rezolvarea detaliilor aşa-zis tehnice necesare acestor călătorii. Iar aici mă refer desigur la înţelegerea factorilor ce unesc spaţiul cu timpul, unul din aceşti factori, identificat de fizicieni, fiind viteza, însă nu sunt convins că acesta e singurul.

    În ce mă priveşte, dezlegarea acetor mistere rămâne un scop important al existenţei mele, chiar dacă efortul ăsta pare o misiune imposibilă!

intelectualii lui Pleşu

   * [...] dl Noica ne spunea mereu că orice intelectual adevărat e un autodidact. V-aş sugera, prin urmare, să nu lăsaţi cultura doar pe seama instituţiilor, ci să faceţi tot ce depinde de dvs. ca să vă desăvârşiţi.
    * Nu poţi deveni un intelectual fără să citeşti, cu condiţia ca reflexia însoţitoare lecturii să egaleze procentual timpul de lectură. Simplii consumatori de carte nu sunt încă intelectuali, dacă nu cad pe gânduri la fiecare rând citit.

ca şi Pruteanu

Stimaţi telespectatori, vedeţi pe ecran ce văd şi eu?

...funcţia mea datează dinaintea numirii mele ca şi ministru... (dintr-un ziar)

   Vedeţi. Auzit-aţi dv. pân-acum de o sută de mii-de-miliarde de ori, în gura a tot felul de oameni, de la cei mai simpli pîn-la cei mai cu nasul pe sus, exprimări ca: el ca şi director e nuştiucum, eu ca şi ministru am făcut cutare, ea ca şi avocat al lui zice că etc. etc.? Aţi auzit. Eh, atunci trebuie să vorbim despre cacofonie.

   De la bun început vreau să alung o confuzie cam populară. Noţiunea de cacofonie nu provine din şi nu e legată de...mă rog...! Cacofonie e un neologism format din două cuvinte greceşti: kakos, care-nseamnă "rău, urât, prost" şi phone, care-nseamnă sunet. Componenta caco- apare şi-n alte cuvinte, ce-i drept: mai savante, cum ar fi "cacofazie" = vorbire incorectă, "cacologie" = construcţie gramaticală defectuoasă, sau "cacografie", pe care un dicţionar (nu spun care, altminteri onorabil) îl defineşte ca "ortografiere greşită"; această definiţie este ea însăşi greşită şi am să fac o paranteză ca să explic de ce. Particula, tot grecească, orto- înseamnă "drept, corect": orto-doxie = "dreapta credinţă", orto-pedie = "creşterea corectă a oaselor corpului", orto-gonal = "unghi drept" ş.a.m.d. Orto-grafie va să zică scriere corectă, aşa că "ortografie greşită" e un nonsens: e cum am spune cerc pătrat.

   Cacofonie va să zică o asociaţie supărătoare, dezagreabilă, dizgraţioasă de sunete, indiferent care. Într-o propoziţie cum ar fi, să zicem: "Adesea la şedinţă toţi taţii tac", finalul sacadat şi ţăcănitor e o cacofonie perfectă! La fel, într-o propoziţie de genul "Mama mea m-a mascat", această succesiune de "ma"-uri, care seamănă cu o bîlbîială, este tot o cacofonie indiscutabilă. Asemenea cacofonii, ca şi cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o statistică care", “o politică care”, "crede dl Mateica că", "să definească calitatea", "procedează ca Călinescu", "să pornească când" ş.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru că ele alterează receptarea enunţului, prin aceea că fac lumea să zâmbească şi deci deturnează atenţia.

   Cea mai bună soluţie e să intercalăm un cuvânt adecvat: "o statistică recentă care", "procedează ca G. Călinescu sau în maniera lui Călinescu", "să pornească atunci cînd" etc. Subterfugii aplicate "în disperare de cauză" în cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "că virgulă cartea" sau de genul "el, ca şi coleg".  Mult mai deştept e să schimbăm unul din cuvinte, să găsim iute altă construcţie sau o intercalare: nu vom spune: afirm că cartea, ci afirm că volumul; nu ca şi coleg, ci în calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc.

   Unde chiar NU se poate, nu schimbăm: cineva mi-a semnalat o denumire medicală: "stenoză aortică calcificată"; întrucât în limbajul ştiinţific contează preponderent precizia şi nu eufonia, rămâne aşa cum e, intră-n acelaşi compartiment cu Ion Luca Caragiale şi biserica catolică.

    Aşa că, în încheiere,  protestez de la aceste două microfoane contra foarte răspînditei tendinţe de a băga, hodoronc tronc, ca şi acolo unde n-are niciun pic de rost, unde nici măcar n-ar exista vreo cacofonie de evitat.

( George Pruteanu., 25.III.2006)

familie de vulturi pe ouă, live!

- puii ar trebui să iasă astfel: aproximativ azi - primul, peste trei zile al doilea, iar al treilea peste vreo opt zile.

partajul lui Păunescu

Versuri impresionante până la lacrimi, în care altruismul suprem este generat de iubirea ideală, absolută.

   Vocile celor două fete de la Ecoul (Magda Puşkaş şi Sorina Bloj), de o feminitate şi gingăşie unice, neegalate în muzica românească, se îmbină admirabil cu superbele versuri păunesciene. Păcat de uitarea în care au ajuns aceste voci de referinţă ale Cenaclului Flacăra! 

1. Iubire de taină şi moarte
Ce pot să-ţi mai spun despre noi
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi
Urmează partajul juridic
Urmează atacul de cord
Se-ncaieră fraţii călare
Eu plec către sud, tu spre nord.

 
Refren: 
Cum toate se-mpart pe din două
Dă-mi noapte şi ia numai zi
Dă-mi moartea şi tu ţine viaţa
Partaj echitabil spre-a fi

2. A fost o minune-n oglindă
Şi ultimul zbor peste veac
O aripă porţi în valiză
O aripă port în rucsac
Nu-mi trebuie martori, iubire
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i ca-n toate acestea
Şi martor, şi probă eşti tu.
 
3. Ia munţii şi lasă-mi prăpăstii
Ia piscuri şi mie dă-mi văi
Cu ce să mai văd ce-mi rămâne
Cât pierd pentru veci ochii tăi
Partajul să fie acesta
Îţi dau tot ce vrei, tot ce vrei
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine te rog să mă iei.

Ecoul - Partajul
 

la ce vârstă moare omu'

Lista longevităţii după statisticile ONU:

1. Japonia - 82,6 ani
2. Hong Kong - 82,2 ani
3. Islanda - 81,8 ani
4. Elveţia - 81,7 ani
5. Australia - 81,2 ani
6. Spania - 80,9 ani
7. Suedia - 80,9 ani
8. Israel - 80,7 ani
9. Macau - 80,7 ani
10. Franţa - 80,7 ani
11. Canada - 80,7 ani
12. Italia - 80,5 ani
13. Noua Zeelandă - 80,2 ani
14. Norvegia - 80,2 ani
15. Singapore - 80,0 ani
16. Austria 79,8 ani

Statele Unite se află pe locul 39 cu o medie de 78,3 ani, Marea Britanie pe locul 20, cu 79,4. România este pe locul 89 - cu media de viaţă de 72,5 ani, iar Republica Moldova este pe locul 118 - cu 68,9. Pe ultimele locuri se află ţări din Africa, unde SIDA a coborât media de viaţă la 40 de ani.

Mediile duratei de viaţă de-a lungul istoriei:

Paleolitic - 33 de ani
Neolitic - 20 de ani
Epoca de bronz şi Epoca de fier - 26 de ani
Grecia Antică - 28 de ani
Roma Antică - 28 de ani
America de Nord Precolumbiană - 25-30 de ani
Epoca Medievală în lumea islamică - 35+ ani
Epoca Medievală în Europa - 30 de ani
Epoca Modernă - 40+ ani
Începutul secolului XX - 30-45 ani
Secolul XXI (2010) - 67,2 ani

ce îi trebuia lui Socrate

Mă uit în jur ca să văd ce nu îmi trebuie.
                                                     
(Socrate)

bastarzii

Pe vremuri, succesiunea la tron în principatele române nu se făcea automat, de la defunctul domn la fiul cel mai mare. "Ţara" putea alege un membru oarecare din neamul familiei domnitoare, dacă era considerat vrednic de domnie, chiar dacă era copil din flori, adică bastard. Astfel, mulţi dintre marii noştri voievozi au fost bastarzi: Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul.  

(Neagu Djuvara dixit)

muncă fără număr...

"Când văd cum arată ziua de lucru a unui tânăr din ziua de azi, mă întreb care mai poate fi bilanţul lui de viaţă.

 "Modelul" e preponderent occidental. Se practică o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în weekend, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai. Nu mai ai bucurii. Ai "satisfacţii". Reuşita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi.

  Lipsa de timp suspendă, treptat, două componente decisive ale unei existenţe depline: singurătatea şi răgazul. Orice om are nevoie de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul şi înaltul său, cu terorile sale, cu unicitatea destinului său. Nu întâmplător, în închisorile Chinei comuniste una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătăţii: condamnatul era permanent însoţit de o prezenţă tăcută, dar tenace, o prezenţă programată să excludă orice posibilitate a intimităţii, a monologului interior." (Andrei Pleşu)

(ne)mişcarea lui Pleşu

"Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea zilnică şi se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort.
   Ceea ce văd este o lecţie de destindere rituală, un salt aproape mistic în afara vârtejului înconjurător. Prin comparaţie, toţi trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitaţi. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii”, vietăţile fără stăpân şi fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea” unui călugăr Zen.
   Alături de doctorul care mă somează să mă mişc, am nevoie şi de un altul, care să-mi ceară să stau, o oră pe zi, nemişcat, la soare, fără să mă gândesc la nimic."

alegria

Trei versiuni/interpretări diferite, toate foarte frumoase, ale unei producţii absolut superbe, compoziţie René Dupéré, interpretare în spectacol a solistei canadiene de limbă franceză Francesca Gagnon (prima versiune, cea originală).

Francesca Gagnon - Alegria


Belle Perez - Alegria


acustic - Alegria
 

chestie de gust...

Graficul compară gustul unor produse cu gustul de pui.  
Pentru necunoscători: 
KFC = Kentucky Fried Chicken, adică celebra marcă de pui fripţi din SUA, similari cu Coca Cola ca popularitate.
Rat = şobolan
Snake = şarpe
Crickets = greieri
Escargot = specie de melc comestibil

lehamitea lui Bleonţ

      De ce şi-a dat Claudiu Bleonţ chiloţii jos? Din plictiseală? Din revoltă? Din inconştienţă? Din goana după audienţă?

  A apărut la toate soiurile de emisiuni la TV, de la cele mai simandicoase la cele mai penibile şi penibilizante, încercând şi reuşind mai mereu să-şi demonstreze libertatea de expresie şi totala dezinhibare, să-şi facă cunoscute ideile, într-o lume care i se părea ipocrită, inundată de falsitate.

   Încercase toate mijloacele morale, decente de a face asta, şi i s-a părut că mesajul său nu a fost înţeles şi/sau remarcat. Şi atunci a ales o soluţie extremă, riscând să fie hulit şi condamnat de mulţi. Iar mesajul său iată că a ajuns, în sfârşit, cunoscut, aşa cum şi-a dorit. Rămâne să vedem urmările acestui gest.

Acum îl condamnăm toţi la unison pentru asta. Însă este foarte posibil ca, într-o zi, morala să vadă astfel de gesturi ca fireşti. Să nu uităm că trăim într-o lume în care accesul la sexualitate şi pornografie devine, dacă nu a şi devenit deja, extrem de facil pentru orice posesor de computer şi internet, o lume în care destui intelectuali respectaţi nu au exclus posibilitatea ca, peste un număr de ani, textele interzis de îndrăzneţe acum din piesele unor trupe ca Paraziţii sau BUG Mafia să se studieze cândva la şcoală, la orele de română.

   În plus, dacă ne gândim că în prima jumătate a sec. 20 oamenii făceau plajă şi baie aproape complet îmbrăcaţi, iar femeile jucau tenis în fuste lungi, ce le treceau mult de genunchi, sau că scene erotice considerate azi banale şi total nevinovate au fost mult timp complet interzise în filme şi combătute cu tărie, putem spune că evoluţia moralei şi a gradului de acceptare a nudităţii şi obscenităţii în societatea modernă poate ajunge, în timp, la niveluri greu de imaginat în prezent.

   Să fie Claudiu Bleonţ doar un vizionar, un deschizător de drum? Oricum, un lucru e cert: dacă oamenii ar fi întrebaţi despre realizările artistice ale actorului Bleonţ, cu siguranţă că imensa majoritate nu ar reuşi să menţioneze nici un film sau piesă de teatru de referinţă din cariera de altfel bogată a acestuia. Însă cu siguranţă foarte mulţi îşi vor aminti că Bleonţ e actorul ăla care a făcut gestul ăla...

despre nota corectă la şcoală

În mod inevitabil, unele erori în apreciere ale examinatorilor sunt facilitate de specificul disciplinei de învăţământ. Disciplinele riguroase, bazate pe structuri algoritmice (matematica, fizica, gramatica), se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste şi sociale, la care cuantificarea este mai dificil de realizat, predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea examinatorului. Acest lucru este evidenţiat cu pregnanţă de cercetările făcute. În acest sens, Gilbert de Landsheere relevă faptul că, pentru o apreciere obiectivă, este nevoie ca o aceeaşi lucrare să fie corectată de 13 examinatori la matematică, 16 la fizică, 19 la traducere latină, 78 la compunere, 127 la filosofie.   Fără comentarii!

Sina Vodjani - Vision of Mahakala

genii cu probleme la şcoală

Exemple din bibliografia unor oameni de seamă dovedesc cu prisosinţă erorile care se pot produce în procesul aprecierii.

   Astfel, marele Pasteur este admis cu greu la examenul de bacalaureat, iar    Anatole France a eşuat la un asemenea examen.  

   Evariste Galois, genial matematician care a formulat o nouă teorie a ecuaţiilor algebrice la vârsta de 16 ani, a căzut la examenul de admitere în şcoala politehnică.  

   H. Poincaré era să fie eliminat de la un asemenea examen, iar marele chirurg Rene Leriche a primit nota 0 la chimie cu toată excepţionala lui pregătire pentru examen.

    Cunoscutul om de ştiinţă american Thomas Alva Edison, care citise până la 12 ani scrieri fundamentale preţuite în epocă, destinate în primul rând unor minţi mai evoluate, era dat afară din şcoală şi trimis acasă de învăţătoare "să pască porci", fiind prost, leneş, rău şi obraznic, "din care n-o să iasă nimic bun".

   Despre Walter Scott profesorii săi au spus că este un prost şi va rămâne prost, iar celebrul botanist Karl Linné, după insuccesele lui şcolare, a fost considerat înapoiat mintal şi bun numai pentru cizmărie.

  Scriitorul american Edgar Allan Poe a fost dat afară din şcoală pentru lene şi insuccese.

   Se spune că dacă Napoleon Bonaparte ar fi supus astăzi, când se dă o mare atenţie ortografiei, la un examen de intrare în şcoala militară, ar fi cu siguranţă respins.

   (va urma)

Joedoe - Melancholy

politicieni vs. hoţi

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferenţa dintre “politician” şi “hoţ”.
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi:
“Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?”.
Iar replica lui Millor fu doar:
“Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi”.

Yorgos Kazantzis - At Elafonisi

muzică pe nas (sau pe gât?)

Se numeşte throat singing şi se practică în Mongolia, Tibet, mănăstiri tibetane etc.
Să fie muzică? Sau doar nişte sunete ciudate, scoase într-un fel ciudat, după tradiţia locului? În orice caz, cu siguranţă puţini au auzit aşa ceva până acum!

Aldyn Ool Sevek - Kargyraa


Huun Huur Tu