marți, 11 august 2009

spiru haret andronescu

   Lăudabilă cerbicia dnei ministru în lupta contra pseudo-universităţii Spiru Haret.
Lăudabile deciziile luate la adresa acesteia, deşi extrem de tardive, mai puţin una, şi anume cea cu acceptarea diplomelor ilegale eliberate pâna acum, deşi pâna de curând cerea nişte examene suplimentare, de diferenţă, de licenţă etc. în termen de 5 ani.
  Explicaţiile/scuzele oferite ptr. renunţarea la aceste cerinţe sunt mai mult decât hilare: cei de la Spiru nu au ţinut o evidenţa clară între formele de învăţământ pentru absolvenţii de până acum şi, deci, nu au cum să afle care au urmat forme acreditate (zi) şi care neacreditate (ID)!!! Oare dna ministru şi-a pierdut simţul realităţii şi al penibilului??? Oare politicienii ne cred pe toţi atât de reduşi mintal încât să putem crede o asemenea gogomănie?
   Mai bine ar admite că guvernul îşi recunoaşte incompetenţa din trecut, când a lăsat să se umfle buboiul fără să ia nicio măsură atâta timp, iar acum e într-adevar mult prea complicat să mai remedieze răul făcut (asta ar însemna să revadă contracte de munca încheiate cu ani în urmă, să recalculeze mii de salarii, să concedieze mii de oameni de pe posturile ocupate pe baza diplomelor acestea ilegale, şi multe altele).
   Şi totuşi aceste îndreptări erau posibile, cu ceva eforturi, dacă se voia. Necazul însa bănuiesc că a apărut când o sumedenie de membri fideli ai PSD, sau/şi protejaţii lor au constatat că vor fi in pericol să-şi piardă posturile călduţe, sinecurile primite prin pârghiile de partid etc. Aşa că dl Geoana şi ai săi locotenenţi Oprişan si eruditul Vanghelie au fost nevoiţi să o pună la punct pe dna ministru, care a fost obligată să se supună (îmi place să sper/cred ptr domnia sa că nu fără luptă!).

duminică, 9 august 2009

maximal versus minimal

   Am "răsfoit" un numar destul de mare de bloguri şi, dintre toate, cel al lui Mihai Bendeac mi s-a părut de departe cel mai incisiv şi inspirat, scris cu bun-simţ, cu har şi cu o neaşteptată profunzime pentru vârsta sa.
   În una dintre cele mai recente scrieri ale sale, acesta critica absolut justificat acea pseudo-muzică care a fost numită stil minimal, - ceva similar curentului neoplasticist, picturilor nereprezentaţionale, al căror reprezentant ilustru a fost pictorul olandez Piet Mondrian, ale cărui lucrari constau din nişte forme rectangulare, separate de nişte linii groase negre, adesea parodiate şi trivializate în caricaturi etc.
   În contrast cu această non-muzică voi încerca şi eu să aduc câteva exemple de muzică adevărată, pe care o voi numi -cum altfel?- "maximală":
  Jethro Tull - "Elegy": aici
                            sau aici
  Bobby McFerrin & Richard Bona, într-o improvizaţie senzaţională
(McFerrin - geniul incontestabil al improvizaţiei vocale): aici

  Steve Howe - "Mood for a day": aici

mood

fata este Elisha Cuthbert in "The Girl Next Door"

muzica e compusă de... ghiciţi cine! ;)

insist să vedeţi/ascultaţi videoclipul; sunt tare curios de reacţia voastră!

melancholy(long version)

aici este tot piesa "Melancholy",însă puţin mai lungă:

sâmbătă, 1 august 2009

here is one of my songs; I know you'll like it!


lucrarea se cheamă "Melancholy"; acest song este o încercare, sper, suficient de reuşită pentru a place şi altora în afară de mine... imaginile folosite mi s-au părut deosebite; nu am nicio contribuţie la realizarea lor ;)

vineri, 31 iulie 2009

îndemnuri

Munceşte ca şi cum nu ai nevoie de bani,
Iubeşte ca şi cum nu ai fost rănit niciodată,
Dansează ca şi cum nimeni nu te vede,
Cântă ca şi cum nimeni nu te ascultă,
Trăieşte ca şi cum Cerul este pe pământ!

joi, 30 iulie 2009

imaculata concepere...

Pentru ahtiaţii după computer şi internet, iată povestea vieţii/conceperii lor:

- Tată, cum am am apărut eu pe lume?
Tatăl zice:
- Pai, fiule, cred că într-o zi tot ai să afli! Păi, într-o zi, eu şi cu maică-ta am intrat într-o cameră de chat din Yahoo.
Am aranjat apoi o întâlnire via e-mail cu maică-ta şi ne-am întâlnit într-un internet cafe virtual.
Ne-am strecurat într-o camera privată, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu.
Imediat ce eram gata de upload, am descoperit că niciunul dintre noi nu folosise firewall-ul şi, fiindcă deja era prea târziu să dăm delete, nouă luni mai târziu a apărut un mic pop-up binecuvântat care a ţipat din toţi rărunchii:
- You've got male!

miercuri, 29 iulie 2009

nesimţitul!!!


  Propun să fie amendaţi sculptorul şi cei care au dat aprobarea amplasării statuii în piaţeta din oraşul italian!
  În plus, pe criza asta,unii ar putea vedea statuia asta ca pe un pamflet dus la extrem, sau o sugestie pentru apogeul crizei...

duminică, 26 iulie 2009

dragoste si ura

   Să încep cu dragostea: - iubesc natura, cu toată complexitatea ei,în toate formele de prezentare: plante, animale, pământ, apă, cer...
-iubesc copiii, ptr. inocenţa lor sinceră, autentică, nepervertită de compromisurile ce se depun în timp precum rugina... De aceea mi se pare drept să iertăm cu maximă uşurinţă orice năzbâtii pe care aceştia le fac din când în când;
-iubesc oamenii naturali, înţelepţi, frumoşi la minte şi/(uneori)sau la înfăţişare, oamenii dezinhibaţi, deschişi, descuiaţi, modeşti până la umilinţă;
-iubesc frumuseţea, curăţenia, măsura, bunul simţ, cinstea, umorul.

   De asemenea, fiind o persoană urăcioasă (sic!), nu mă pot abţine să nu urăsc, şi anume:
- falsitatea, ipocrizia, artificialul (atât la oameni, cât şi la ne-oameni);
- mizeria, gunoiul (la fel: umane şi ne-umane);
- aroganţa, făţărnicia, egoismul, lăcomia, zgârcenia, nesimţirea...

   În timp probabil voi încerca să dezvolt subiectul, cu exemple din abundenţă...

sâmbătă, 25 iulie 2009

dupa blocuri

   Cine se află după blocuri? Doua categorii de oameni: 1. - oamenii simpli, fără perspective, lipsiţi de mijloace, care încearcă aproape orice, - legal sau ilegal -, ptr a se menţine pe linia de plutire în societate; 2. - oamenii puterii, adică cei care fac orice, legal sau - mai ales - ilegal, ptr a se menţine undeva sus în societate, de unde să poată acumula averi fără număr, fără număr, fără număr, ptr a da cu tifla mulţimii de fraieri care muncesc din greu ptr. un salariu modest.
   Ce e de făcut? Cam nimic din păcate... Unii îl invocă pe Vlad Ţepeş ca soluţie(metodele lui); alţii se gândesc la un Robin Hood modern, sau un Zorro... Până una alta îl avem pe Traian Băsescu, acest cavaler neînfricat ce luptă eroic cu corupţia de atîţia şi atîţia ani, acest erou cu nume de cuceritor roman, parcă predestinat să recucerească Dacia modernă pentru el si pentru supuşii săi credincioşi, pe care să-i răsplătească după faptă la momentul oportun. Mai nou avem pe firmament o tânără de mare perspectivă, dra Eba, această "ebola" a politicii româneşti, care, iată, promite a ajunge departe, foarte departe, fără absolut niciun fel de ajutor! Din păcate pentru marele erou, unii dintre soldaţii săi credincioşi au început să se împiedice pe câmpul de bătălie şi, vai!, acum sunt în pericol să fie linşaţi de duşmani! Grea luptă! Iar duşmanii necruţători! Ţin-te tare, Măria Ta!!! Nu-i lăsa să te doboare, măcar până la toamnă!