întrebări fără răspuns (?)

Uneori, când starea de spirit mă ajută şi vreun gând fugar mă inspiră, încerc să desluşesc marile mistere ale lumii (sic!). De exemplu ieri mi-a trecut prin minte o posibilă soluţie la paradoxul ce derivă din infinitatea spaţiului şi timpului şi, respectiv, limitarea spaţiului şi timpului pe care noi le putem percepe cu simţurile şi mintea noastră.

  Astfel, ideea pe care o sugerez e că, întrucât spaţiul se pare că este infinit, deci nu are un început şi un sfârşit, singura soluţie plauzibilă ar putea fi că de fapt spaţiul este circular. Aparentul sau ipoteticul sfârşit al spaţiului ar trebui astfel să coincidă cu începutul aceluiaşi spaţiu. Iar aceste puncte de început / sfârşit ale spaţiului se află, evident, pretutindeni în mod egal, sau altfel spus nicăieri. De unde poate începe şi unde se sfârşeşte circumferinţa unui cerc? Fireşte, poate începe din orice punct al său, şi atunci lungimea circumferinţei îşi va găsi capătul în acelaşi punct de pornire. Similar, dacă presupun că vreau să măsor spaţiul din punctul în care mă aflu într-o direcţie oarecare, de exemplu în direcţia în care privesc, atunci acea ipotetică linie care se va îndepărta de ochii mei se va întoarce prin spatele meu şi îşi va găsi capătul exact în punctul de plecare.  Iar acum se naşte o altă dilemă / întrebare: acea linie se va strâmba (conform teoriei lui Einstein), descriind un cerc, sau va fi vorba despre un alt fenomen?

  Aceeaşi explicaţie se va putea aplica şi la timp. Astfel, timpul va fi având o evoluţie ciclică, toate momentele timpului putând fi considerate puncte de început şi de sfârşit a evoluţiei universului. 

   În consecinţă, trecutul şi viitorul ar fi nişte noţiuni relative, similare distanţelor spaţiale, folosite doar pentru a ne putea raporta la momente temporale diferite, similar raportării relative spaţiale, în funcţie de alte momente sau puncte spaţiale. De aceea, călătoriile în timp şi spaţiu ar putea fi (sau sunt deja) considerate absolut fireşti şi banale pentru minţile evoulate, minţi care vor fi ajuns suficient de departe cu rezolvarea detaliilor aşa-zis tehnice necesare acestor călătorii. Iar aici mă refer desigur la înţelegerea factorilor ce unesc spaţiul cu timpul, unul din aceşti factori, identificat de fizicieni, fiind viteza, însă nu sunt convins că acesta e singurul.

    În ce mă priveşte, dezlegarea acetor mistere rămâne un scop important al existenţei mele, chiar dacă efortul ăsta pare o misiune imposibilă!

intelectualii lui Pleşu

   * [...] dl Noica ne spunea mereu că orice intelectual adevărat e un autodidact. V-aş sugera, prin urmare, să nu lăsaţi cultura doar pe seama instituţiilor, ci să faceţi tot ce depinde de dvs. ca să vă desăvârşiţi.
    * Nu poţi deveni un intelectual fără să citeşti, cu condiţia ca reflexia însoţitoare lecturii să egaleze procentual timpul de lectură. Simplii consumatori de carte nu sunt încă intelectuali, dacă nu cad pe gânduri la fiecare rând citit.

ca şi Pruteanu

Stimaţi telespectatori, vedeţi pe ecran ce văd şi eu?

...funcţia mea datează dinaintea numirii mele ca şi ministru... (dintr-un ziar)

   Vedeţi. Auzit-aţi dv. pân-acum de o sută de mii-de-miliarde de ori, în gura a tot felul de oameni, de la cei mai simpli pîn-la cei mai cu nasul pe sus, exprimări ca: el ca şi director e nuştiucum, eu ca şi ministru am făcut cutare, ea ca şi avocat al lui zice că etc. etc.? Aţi auzit. Eh, atunci trebuie să vorbim despre cacofonie.

   De la bun început vreau să alung o confuzie cam populară. Noţiunea de cacofonie nu provine din şi nu e legată de...mă rog...! Cacofonie e un neologism format din două cuvinte greceşti: kakos, care-nseamnă "rău, urât, prost" şi phone, care-nseamnă sunet. Componenta caco- apare şi-n alte cuvinte, ce-i drept: mai savante, cum ar fi "cacofazie" = vorbire incorectă, "cacologie" = construcţie gramaticală defectuoasă, sau "cacografie", pe care un dicţionar (nu spun care, altminteri onorabil) îl defineşte ca "ortografiere greşită"; această definiţie este ea însăşi greşită şi am să fac o paranteză ca să explic de ce. Particula, tot grecească, orto- înseamnă "drept, corect": orto-doxie = "dreapta credinţă", orto-pedie = "creşterea corectă a oaselor corpului", orto-gonal = "unghi drept" ş.a.m.d. Orto-grafie va să zică scriere corectă, aşa că "ortografie greşită" e un nonsens: e cum am spune cerc pătrat.

   Cacofonie va să zică o asociaţie supărătoare, dezagreabilă, dizgraţioasă de sunete, indiferent care. Într-o propoziţie cum ar fi, să zicem: "Adesea la şedinţă toţi taţii tac", finalul sacadat şi ţăcănitor e o cacofonie perfectă! La fel, într-o propoziţie de genul "Mama mea m-a mascat", această succesiune de "ma"-uri, care seamănă cu o bîlbîială, este tot o cacofonie indiscutabilă. Asemenea cacofonii, ca şi cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o statistică care", “o politică care”, "crede dl Mateica că", "să definească calitatea", "procedează ca Călinescu", "să pornească când" ş.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru că ele alterează receptarea enunţului, prin aceea că fac lumea să zâmbească şi deci deturnează atenţia.

   Cea mai bună soluţie e să intercalăm un cuvânt adecvat: "o statistică recentă care", "procedează ca G. Călinescu sau în maniera lui Călinescu", "să pornească atunci cînd" etc. Subterfugii aplicate "în disperare de cauză" în cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "că virgulă cartea" sau de genul "el, ca şi coleg".  Mult mai deştept e să schimbăm unul din cuvinte, să găsim iute altă construcţie sau o intercalare: nu vom spune: afirm că cartea, ci afirm că volumul; nu ca şi coleg, ci în calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc.

   Unde chiar NU se poate, nu schimbăm: cineva mi-a semnalat o denumire medicală: "stenoză aortică calcificată"; întrucât în limbajul ştiinţific contează preponderent precizia şi nu eufonia, rămâne aşa cum e, intră-n acelaşi compartiment cu Ion Luca Caragiale şi biserica catolică.

    Aşa că, în încheiere,  protestez de la aceste două microfoane contra foarte răspînditei tendinţe de a băga, hodoronc tronc, ca şi acolo unde n-are niciun pic de rost, unde nici măcar n-ar exista vreo cacofonie de evitat.

( George Pruteanu., 25.III.2006)

familie de vulturi pe ouă, live!

- puii ar trebui să iasă astfel: aproximativ azi - primul, peste trei zile al doilea, iar al treilea peste vreo opt zile.

partajul lui Păunescu

Versuri impresionante până la lacrimi, în care altruismul suprem este generat de iubirea ideală, absolută.

   Vocile celor două fete de la Ecoul (Magda Puşkaş şi Sorina Bloj), de o feminitate şi gingăşie unice, neegalate în muzica românească, se îmbină admirabil cu superbele versuri păunesciene. Păcat de uitarea în care au ajuns aceste voci de referinţă ale Cenaclului Flacăra! 

1. Iubire de taină şi moarte
Ce pot să-ţi mai spun despre noi
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi
Urmează partajul juridic
Urmează atacul de cord
Se-ncaieră fraţii călare
Eu plec către sud, tu spre nord.

 
Refren: 
Cum toate se-mpart pe din două
Dă-mi noapte şi ia numai zi
Dă-mi moartea şi tu ţine viaţa
Partaj echitabil spre-a fi

2. A fost o minune-n oglindă
Şi ultimul zbor peste veac
O aripă porţi în valiză
O aripă port în rucsac
Nu-mi trebuie martori, iubire
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i ca-n toate acestea
Şi martor, şi probă eşti tu.
 
3. Ia munţii şi lasă-mi prăpăstii
Ia piscuri şi mie dă-mi văi
Cu ce să mai văd ce-mi rămâne
Cât pierd pentru veci ochii tăi
Partajul să fie acesta
Îţi dau tot ce vrei, tot ce vrei
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine te rog să mă iei.

Ecoul - Partajul
 

la ce vârstă moare omu'

Lista longevităţii după statisticile ONU:

1. Japonia - 82,6 ani
2. Hong Kong - 82,2 ani
3. Islanda - 81,8 ani
4. Elveţia - 81,7 ani
5. Australia - 81,2 ani
6. Spania - 80,9 ani
7. Suedia - 80,9 ani
8. Israel - 80,7 ani
9. Macau - 80,7 ani
10. Franţa - 80,7 ani
11. Canada - 80,7 ani
12. Italia - 80,5 ani
13. Noua Zeelandă - 80,2 ani
14. Norvegia - 80,2 ani
15. Singapore - 80,0 ani
16. Austria 79,8 ani

Statele Unite se află pe locul 39 cu o medie de 78,3 ani, Marea Britanie pe locul 20, cu 79,4. România este pe locul 89 - cu media de viaţă de 72,5 ani, iar Republica Moldova este pe locul 118 - cu 68,9. Pe ultimele locuri se află ţări din Africa, unde SIDA a coborât media de viaţă la 40 de ani.

Mediile duratei de viaţă de-a lungul istoriei:

Paleolitic - 33 de ani
Neolitic - 20 de ani
Epoca de bronz şi Epoca de fier - 26 de ani
Grecia Antică - 28 de ani
Roma Antică - 28 de ani
America de Nord Precolumbiană - 25-30 de ani
Epoca Medievală în lumea islamică - 35+ ani
Epoca Medievală în Europa - 30 de ani
Epoca Modernă - 40+ ani
Începutul secolului XX - 30-45 ani
Secolul XXI (2010) - 67,2 ani

ce îi trebuia lui Socrate

Mă uit în jur ca să văd ce nu îmi trebuie.
                                                     
(Socrate)

bastarzii

Pe vremuri, succesiunea la tron în principatele române nu se făcea automat, de la defunctul domn la fiul cel mai mare. "Ţara" putea alege un membru oarecare din neamul familiei domnitoare, dacă era considerat vrednic de domnie, chiar dacă era copil din flori, adică bastard. Astfel, mulţi dintre marii noştri voievozi au fost bastarzi: Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul.  

(Neagu Djuvara dixit)

muncă fără număr...

"Când văd cum arată ziua de lucru a unui tânăr din ziua de azi, mă întreb care mai poate fi bilanţul lui de viaţă.

 "Modelul" e preponderent occidental. Se practică o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în weekend, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai. Nu mai ai bucurii. Ai "satisfacţii". Reuşita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi.

  Lipsa de timp suspendă, treptat, două componente decisive ale unei existenţe depline: singurătatea şi răgazul. Orice om are nevoie de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul şi înaltul său, cu terorile sale, cu unicitatea destinului său. Nu întâmplător, în închisorile Chinei comuniste una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătăţii: condamnatul era permanent însoţit de o prezenţă tăcută, dar tenace, o prezenţă programată să excludă orice posibilitate a intimităţii, a monologului interior." (Andrei Pleşu)

(ne)mişcarea lui Pleşu

"Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea zilnică şi se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort.
   Ceea ce văd este o lecţie de destindere rituală, un salt aproape mistic în afara vârtejului înconjurător. Prin comparaţie, toţi trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitaţi. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii”, vietăţile fără stăpân şi fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea” unui călugăr Zen.
   Alături de doctorul care mă somează să mă mişc, am nevoie şi de un altul, care să-mi ceară să stau, o oră pe zi, nemişcat, la soare, fără să mă gândesc la nimic."

alegria

Trei versiuni/interpretări diferite, toate foarte frumoase, ale unei producţii absolut superbe, compoziţie René Dupéré, interpretare în spectacol a solistei canadiene de limbă franceză Francesca Gagnon (prima versiune, cea originală).

Francesca Gagnon - Alegria


Belle Perez - Alegria


acustic - Alegria
 

chestie de gust...

Graficul compară gustul unor produse cu gustul de pui.  
Pentru necunoscători: 
KFC = Kentucky Fried Chicken, adică celebra marcă de pui fripţi din SUA, similari cu Coca Cola ca popularitate.
Rat = şobolan
Snake = şarpe
Crickets = greieri
Escargot = specie de melc comestibil

lehamitea lui Bleonţ

      De ce şi-a dat Claudiu Bleonţ chiloţii jos? Din plictiseală? Din revoltă? Din inconştienţă? Din goana după audienţă?

  A apărut la toate soiurile de emisiuni la TV, de la cele mai simandicoase la cele mai penibile şi penibilizante, încercând şi reuşind mai mereu să-şi demonstreze libertatea de expresie şi totala dezinhibare, să-şi facă cunoscute ideile, într-o lume care i se părea ipocrită, inundată de falsitate.

   Încercase toate mijloacele morale, decente de a face asta, şi i s-a părut că mesajul său nu a fost înţeles şi/sau remarcat. Şi atunci a ales o soluţie extremă, riscând să fie hulit şi condamnat de mulţi. Iar mesajul său iată că a ajuns, în sfârşit, cunoscut, aşa cum şi-a dorit. Rămâne să vedem urmările acestui gest.

Acum îl condamnăm toţi la unison pentru asta. Însă este foarte posibil ca, într-o zi, morala să vadă astfel de gesturi ca fireşti. Să nu uităm că trăim într-o lume în care accesul la sexualitate şi pornografie devine, dacă nu a şi devenit deja, extrem de facil pentru orice posesor de computer şi internet, o lume în care destui intelectuali respectaţi nu au exclus posibilitatea ca, peste un număr de ani, textele interzis de îndrăzneţe acum din piesele unor trupe ca Paraziţii sau BUG Mafia să se studieze cândva la şcoală, la orele de română.

   În plus, dacă ne gândim că în prima jumătate a sec. 20 oamenii făceau plajă şi baie aproape complet îmbrăcaţi, iar femeile jucau tenis în fuste lungi, ce le treceau mult de genunchi, sau că scene erotice considerate azi banale şi total nevinovate au fost mult timp complet interzise în filme şi combătute cu tărie, putem spune că evoluţia moralei şi a gradului de acceptare a nudităţii şi obscenităţii în societatea modernă poate ajunge, în timp, la niveluri greu de imaginat în prezent.

   Să fie Claudiu Bleonţ doar un vizionar, un deschizător de drum? Oricum, un lucru e cert: dacă oamenii ar fi întrebaţi despre realizările artistice ale actorului Bleonţ, cu siguranţă că imensa majoritate nu ar reuşi să menţioneze nici un film sau piesă de teatru de referinţă din cariera de altfel bogată a acestuia. Însă cu siguranţă foarte mulţi îşi vor aminti că Bleonţ e actorul ăla care a făcut gestul ăla...

despre nota corectă la şcoală

În mod inevitabil, unele erori în apreciere ale examinatorilor sunt facilitate de specificul disciplinei de învăţământ. Disciplinele riguroase, bazate pe structuri algoritmice (matematica, fizica, gramatica), se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste şi sociale, la care cuantificarea este mai dificil de realizat, predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea examinatorului. Acest lucru este evidenţiat cu pregnanţă de cercetările făcute. În acest sens, Gilbert de Landsheere relevă faptul că, pentru o apreciere obiectivă, este nevoie ca o aceeaşi lucrare să fie corectată de 13 examinatori la matematică, 16 la fizică, 19 la traducere latină, 78 la compunere, 127 la filosofie.   Fără comentarii!

Sina Vodjani - Vision of Mahakala

genii cu probleme la şcoală

Exemple din bibliografia unor oameni de seamă dovedesc cu prisosinţă erorile care se pot produce în procesul aprecierii.

   Astfel, marele Pasteur este admis cu greu la examenul de bacalaureat, iar    Anatole France a eşuat la un asemenea examen.  

   Evariste Galois, genial matematician care a formulat o nouă teorie a ecuaţiilor algebrice la vârsta de 16 ani, a căzut la examenul de admitere în şcoala politehnică.  

   H. Poincaré era să fie eliminat de la un asemenea examen, iar marele chirurg Rene Leriche a primit nota 0 la chimie cu toată excepţionala lui pregătire pentru examen.

    Cunoscutul om de ştiinţă american Thomas Alva Edison, care citise până la 12 ani scrieri fundamentale preţuite în epocă, destinate în primul rând unor minţi mai evoluate, era dat afară din şcoală şi trimis acasă de învăţătoare "să pască porci", fiind prost, leneş, rău şi obraznic, "din care n-o să iasă nimic bun".

   Despre Walter Scott profesorii săi au spus că este un prost şi va rămâne prost, iar celebrul botanist Karl Linné, după insuccesele lui şcolare, a fost considerat înapoiat mintal şi bun numai pentru cizmărie.

  Scriitorul american Edgar Allan Poe a fost dat afară din şcoală pentru lene şi insuccese.

   Se spune că dacă Napoleon Bonaparte ar fi supus astăzi, când se dă o mare atenţie ortografiei, la un examen de intrare în şcoala militară, ar fi cu siguranţă respins.

   (va urma)

Joedoe - Melancholy

politicieni vs. hoţi

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferenţa dintre “politician” şi “hoţ”.
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi:
“Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?”.
Iar replica lui Millor fu doar:
“Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi”.

Yorgos Kazantzis - At Elafonisi

muzică pe nas (sau pe gât?)

Se numeşte throat singing şi se practică în Mongolia, Tibet, mănăstiri tibetane etc.
Să fie muzică? Sau doar nişte sunete ciudate, scoase într-un fel ciudat, după tradiţia locului? În orice caz, cu siguranţă puţini au auzit aşa ceva până acum!

Aldyn Ool Sevek - Kargyraa


Huun Huur Tu

profeţii, fantezii, utopii

În 1994, Ian Pearson şi Peter Cochrane, doi futurologi angajaţi de British Telecom, demarau o cercetare interdisciplinară la capătul căreia sperau să afle ce se va întâmpla cu omenirea în viitorul relativ imediat. De asemenea, The Wall Street Journal a publicat recent o serie de previziuni. Comparând rezultatele celor două seturi de previziuni, iată la ce ne putem aştepta în anul de graţie divină/tehnologică 2020 (le-am selectat doar pe cele care mi s-au părut mai interesante şi mai uşor de înţeles de către omul de rând):

- "Simţuri" noi, dezvoltate artificial, precum percepţia la distanţă şi telepatia. (baliverne)
- Producerea sângelui artificial va duce la înlocuirea transfuziilor clasice. (zău, bre???)
- Oraşe subterane, poluare zero. (poate în vreun nou roman de Jules Verne...)
- Generalizarea folosirii energiei solare în locuinţe. (bine-ar fi dac-ar fi!)
- Misiunile umane spre Marte vor fi regulate, iar pe această planetă va începe construirea de laboratoare de cercetare. (desigur, pentru că Luna deja e suprapopulată...)
- Vehiculele spaţiale vor deveni o realitate curentă. (sigur că da, că nici nu costă mult!)
- Fabricile situate în spaţiul cosmic vor fi rentabile. (asta or fi zis-o ca să ne râdem?)
- Pe Lună va exista cel puţin o bază umană de dimensiunea unui orăşel. (io m-aş mulţumi şi cu un sătuc...)
- Majoritatea roboţilor vor căpăta aspect uman. (asta o cred; deja sunt sumedenie la TV, în toc-şouri)
- Identificarea omului de către maşină fără contact direct, prin recunoaşterea gesturilor şi a limbajului trupului. (se poate; presupun că ceva de genul: îi fac cu ochiu' şi-am intrat, apoi mă scarpin după ceafă şi a pornit)
- Învăţarea la distanţă va constitui principala formă de învăţământ la nivel global. (trist  de posibil...)

- Echivalarea în limbajul comun a cunoştinţelor din domeniile ştiinţifice cele mai avansate (fizica nucleară, cuantică etc.) va face posibilă introducerea acestora ca materii în clasele primare.  (ar fi de preferat să se aştepte măcar până la clasa a treia, zic io, ca să se predea copilaşilor teoria relativităţii şi despre Planck şi mecanica cuantică)

- Şcolile vor avea "profesori" electronici. (iarăşi trist de posibil...; cu ocazia asta actualul ministru Funeriu şi şefu-i de la Cotroceni vor fi lăudaţi pentru vizionarism)

- Oglinda din baie va scana faţa şi va recomanda tratamentele cosmetice corespunzatoare. (hm! asta e probabil inspirată din basmul  Albă ca Zăpada!)

- Bucătăriile vor funcţiona fără intervenţia omului, oferind meniuri complet procesate. (mai repede aş fi preferat ca restaurantele să funcţioneze fără ospătari...)

- Supermarketurile nu vor mai avea case de marcat; fiecărui cumpărător i se vor contoriza articolele achiziţionate prin intermediul unui dispozitiv integrat ceasului de mână. (asta da:  practic, util şi, mai ales, realizabil)

- Deciziile la nivel naţional se vor lua pe baza unor referendumuri electronice. (adică prostimea covârşitor majoritară să decidă??? mai bine nu!)

- Persoanele în viaţă de la care s-au prelevat celule pentru clonare vor putea solicita până la jumătate din drepturile şi avantajele financiare ale clonelor lor. (păi şi copiii îs deja un fel de clone ale părinţilor; de ce nu se aplică deja regula asta???)

- Va exista sistem juridic alternativ pentru clone. (adică clonele nu vor fi considerate oameni, ci un fel de mutanţi, sau "freaks"...)

- Apariţia vaccinului anti-HIV şi campanie reuşită de vaccinare a Africii. (posibil)

- Sănătatea perfectă se va putea menţine până la vârsta de 80 de ani. (la suedezi şi elveţieni se referă, presupun...)

- Vârsta de pensionare va ajunge la 75 ani. (înseamnă că în România oamenii se vor pensiona post-mortem)

- Ziarele electronice le vor înlocui pe cele de hârtie. (sincer, eu cred că mult mai devreme de 2020)

- Engleza va deveni limbă universală, fiind vorbită de 70% din populaţia planetei.  (de acord, cu specificarea că probabil previziunea se referă la engleza "de baltă")

- Înlocuirea muncitorilor de către maşini va conduce la apariţia unei culturi protestatare antitehnologice.  (f. posibil; iar societatea va trebui să devină una de asistenţă socială la nivel global: câţiva muncesc, iar ceilalţi, majoritatea, rezistă cu cât îşi permite statul să le dea)

- Mulţi oameni vor avea dublă naţionalitate: naturală şi cibernetică.  (adică să scoată forumiştii din anonimat??? şi ei cum or să-şi mai poată debita tâmpeniile peste tot???)

(guitar) - Wind Beneath My Wings

ziceri şmechere

- Yes; the public is wonderfully tolerant. It forgives everything except genius.
Da; publicul e de o minunată toleranţă. Iartă totul cu excepţia geniului.
Oscar Wilde

- Every man alone is sincere. At the entrance of a second person, hypocrisy begins.
Orice om e sincer când e singur. La intrarea unei a doua persoane, începe ipocrizia.
Ralph Waldo Emerson

- Whenever people agree with me, I always feel I must be wrong.
Ori de câte ori lumea e de acord cu mine, întotdeauna am impresia că trebuie să mă fi înşelat.
Oscar Wilde

- We are not human beings having a spiritual experience. We are spirtual beings having a human experience.
Noi nu suntem fiinţe umane care au o experienţă spirituală. Noi suntem fiinţe spirituale care au o experienţă umană.
Teilhard de Chardin

Grigore Leşe - La portiţa mândrii mele

din nou de-ale lui Liiceanu

- Cineva mi-a spus astăzi că, de îndată ce ne mor părinţii, trecem în linia întâi.

-"Nimeni nu e de neînlocuit." Ce ciudat! Toţi oamenii din preajma mea sunt de neînlocuit.

- Există momente când simt nevoia să mă declar, pentru mine însumi, persona non grata, iar în momentele extreme sunt pe punctul de a mă da în urmărire generală.

- Isus a adus în dar un vis speciei umane, şi anume binele gratuit izvorât din iubirea pură. Însă, chiar sprijinit de legiuni de preoţi, acest dar încearcă zadarnic să-ş facă intrarea în lume. Această specie nu poate, prin chiar natura ei, să primească mesajul cristic, aşa cum, prin datele lui fizice, omul nu poate sări dincolo de o anumită înălţime. Poate că lucrurile vor sta altfel cu viitoarea ediţie a omenirii, după ce aceasta va fi dispărut complet.

- Astăzi îmi e din ce în ce mai greu să evaluez locul culturii în lume. Se naşte în prezent o nouă specie, total a-culturală, iar toate valorile cernute de cei peste 2500 de ani vor fi curând abandonate şi vor arăta ca un câmp lăsat în paragină.

- Omul e singura specie în care o generaţie poate distruge într-o clipă ceea ce generaţiile anterioare creează şi acumulează. Cum ar arăta o revoluţie într-un stup de albine? Sau un furnicar în care o "dinastie" o înlocuieşte pe alta, distrugând tot ce au înfăptuit dinastiile anterioare?

Joedoe - Melancholy