"Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea zilnică şi se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd este o lecţie de destindere rituală, un salt aproape mistic în afara vârtejului înconjurător. Prin comparaţie, toţi trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitaţi. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii”, vietăţile fără stăpân şi fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea” unui călugăr Zen. Alături de doctorul care mă somează să mă mişc, am nevoie şi de un altul, care să-mi ceară să stau, o oră pe zi, nemişcat, la soare, fără să mă gândesc la nimic."
Trei versiuni/interpretări diferite, toate foarte frumoase, ale unei producţii absolut superbe, compoziţie René Dupéré, interpretare în spectacol a solistei canadiene de limbă franceză Francesca Gagnon (prima versiune, cea originală).
Graficul compară gustul unor produse cu gustul de pui. Pentru necunoscători: KFC = Kentucky Fried Chicken, adică celebra marcă de pui fripţi din SUA, similari cu Coca Cola ca popularitate.
Rat = şobolan
Snake = şarpe
Crickets = greieri
Escargot = specie de melc comestibil
De ce şi-a dat Claudiu Bleonţ chiloţii jos? Din plictiseală? Din revoltă? Din inconştienţă? Din goana după audienţă?
A apărut la toate soiurile de emisiuni la TV, de la cele mai simandicoase la cele mai penibile şi penibilizante, încercând şi reuşind mai mereu să-şi demonstreze libertatea de expresie şi totala dezinhibare, să-şi facă cunoscute ideile, într-o lume care i se părea ipocrită, inundată de falsitate.
Încercase toate mijloacele morale, decente de a face asta, şi i s-a părut că mesajul său nu a fost înţeles şi/sau remarcat. Şi atunci a ales o soluţie extremă, riscând să fie hulit şi condamnat de mulţi. Iar mesajul său iată că a ajuns, în sfârşit, cunoscut, aşa cum şi-a dorit. Rămâne să vedem urmările acestui gest.
Acum îl condamnăm toţi la unison pentru asta. Însă este foarte posibil ca, într-o zi, morala să vadă astfel de gesturi ca fireşti. Să nu uităm că trăim într-o lume în care accesul la sexualitate şi pornografie devine, dacă nu a şi devenit deja, extrem de facil pentru orice posesor de computer şi internet, o lume în care destui intelectuali respectaţi nu au exclus posibilitatea ca, peste un număr de ani, textele interzis de îndrăzneţe acum din piesele unor trupe ca Paraziţii sau BUG Mafia să se studieze cândva la şcoală, la orele de română.
În plus, dacă ne gândim că în prima jumătate a sec. 20 oamenii făceau plajă şi baie aproape complet îmbrăcaţi, iarfemeile jucau tenis în fuste lungi, ce le treceau mult de genunchi, sau că scene erotice considerate azi banale şi total nevinovate au fost mult timp complet interzise în filme şi combătute cu tărie, putem spune că evoluţia moralei şi a gradului de acceptare a nudităţii şi obscenităţii în societatea modernă poate ajunge, în timp, la niveluri greu de imaginat în prezent.
Să fie Claudiu Bleonţ doar un vizionar, un deschizător de drum? Oricum, un lucru e cert: dacă oamenii ar fi întrebaţi despre realizările artistice ale actorului Bleonţ, cu siguranţă că imensa majoritate nu ar reuşi să menţioneze nici un film sau piesă de teatru de referinţă din cariera de altfel bogată a acestuia. Însă cu siguranţă foarte mulţi îşi vor aminti că Bleonţ e actorul ăla care a făcut gestul ăla...
În mod inevitabil, unele erori în apreciere ale examinatorilor sunt facilitate de specificul disciplinei de învăţământ. Disciplinele riguroase, bazate pe structuri algoritmice (matematica, fizica, gramatica), se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste şi sociale, la care cuantificarea este mai dificil de realizat, predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea examinatorului. Acest lucru este evidenţiat cu pregnanţă de cercetările făcute. În acest sens, Gilbert de Landsheere relevă faptul că, pentru o apreciere obiectivă, este nevoie ca o aceeaşi lucrare să fie corectată de 13 examinatori la matematică, 16 la fizică, 19 la traducere latină, 78 la compunere, 127 la filosofie. Fără comentarii!
Exemple din bibliografia unor oameni de seamă dovedesc cu prisosinţă erorile care se pot produce în procesul aprecierii.
Astfel, marele Pasteur este admis cu greu la examenul de bacalaureat, iar Anatole France a eşuat la un asemenea examen.
Evariste Galois, genial matematician care a formulat o nouă teorie a ecuaţiilor algebrice la vârsta de 16 ani, a căzut la examenul de admitere în şcoala politehnică.
H. Poincaré era să fie eliminat de la un asemenea examen, iar marele chirurg Rene Leriche a primit nota 0 la chimie cu toată excepţionala lui pregătire pentru examen.
Cunoscutul om de ştiinţă american Thomas Alva Edison, care citise până la 12 ani scrieri fundamentale preţuite în epocă, destinate în primul rând unor minţi mai evoluate, era dat afară din şcoală şi trimis acasă de învăţătoare "să pască porci", fiind prost, leneş, rău şi obraznic, "din care n-o să iasă nimic bun".
Despre Walter Scott profesorii săi au spus că este un prost şi va rămâne prost, iar celebrul botanist Karl Linné, după insuccesele lui şcolare, a fost considerat înapoiat mintal şi bun numai pentru cizmărie.
Scriitorul american Edgar Allan Poe a fost dat afară din şcoală pentru lene şi insuccese.
Se spune că dacă Napoleon Bonaparte ar fi supus astăzi, când se dă o mare atenţie ortografiei, la un examen de intrare în şcoala militară, ar fi cu siguranţă respins.
Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferenţa dintre “politician” şi “hoţ”.
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi:
“Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?”.
Iar replica lui Millor fu doar:
“Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi”.
Se numeşte throat singing şise practică în Mongolia, Tibet, mănăstiri tibetane etc.
Să fie muzică? Sau doar nişte sunete ciudate, scoase într-un fel ciudat, după tradiţia locului? În orice caz, cu siguranţă puţini au auzit aşa ceva până acum!
În 1994, Ian Pearson şi Peter Cochrane, doi futurologi angajaţi de British Telecom, demarau o cercetare interdisciplinară la capătul căreia sperau să afle ce se va întâmpla cu omenirea în viitorul relativ imediat. De asemenea, The Wall Street Journal a publicat recent o serie de previziuni. Comparând rezultatele celor două seturi de previziuni, iată la ce ne putem aştepta în anul de graţie divină/tehnologică 2020 (le-am selectat doar pe cele care mi s-au părut mai interesante şi mai uşor de înţeles de către omul de rând):
- "Simţuri" noi, dezvoltate artificial, precum percepţia la distanţă şi telepatia. (baliverne)
- Producerea sângelui artificial va duce la înlocuirea transfuziilor clasice. (zău, bre???)
- Oraşe subterane, poluare zero. (poate în vreun nou roman de Jules Verne...)
- Generalizarea folosirii energiei solare în locuinţe. (bine-ar fi dac-ar fi!)
- Misiunile umane spre Marte vor fi regulate, iar pe această planetă va începe construirea de laboratoare de cercetare. (desigur, pentru că Luna deja e suprapopulată...)
- Vehiculele spaţiale vor deveni o realitate curentă. (sigur că da, că nici nu costă mult!)
- Fabricile situate în spaţiul cosmic vor fi rentabile. (asta or fi zis-o ca să ne râdem?)
- Pe Lună va exista cel puţin o bază umană de dimensiunea unui orăşel. (io m-aş mulţumi şi cu un sătuc...)
- Majoritatea roboţilor vor căpăta aspect uman. (asta o cred; deja sunt sumedenie la TV, în toc-şouri)
- Identificarea omului de către maşină fără contact direct, prin recunoaşterea gesturilor şi a limbajului trupului. (se poate; presupun că ceva de genul: îi fac cu ochiu' şi-am intrat, apoi mă scarpin după ceafă şi a pornit)
- Învăţarea la distanţă va constitui principala formă de învăţământ la nivel global. (trist de posibil...)
- Echivalarea în limbajul comun a cunoştinţelor din domeniile ştiinţifice cele mai avansate (fizica nucleară, cuantică etc.) va face posibilă introducerea acestora ca materii în clasele primare. (ar fi de preferat să se aştepte măcar până la clasa a treia, zic io, ca să se predea copilaşilor teoria relativităţii şi despre Planck şi mecanica cuantică)
- Şcolile vor avea "profesori" electronici. (iarăşi trist de posibil...; cu ocazia asta actualul ministru Funeriu şi şefu-i de la Cotroceni vor fi lăudaţi pentru vizionarism)
- Oglinda din baie va scana faţa şi va recomanda tratamentele cosmetice corespunzatoare. (hm! asta e probabil inspirată din basmul Albă ca Zăpada!)
- Bucătăriile vor funcţiona fără intervenţia omului, oferind meniuri complet procesate. (mai repede aş fi preferat ca restaurantele să funcţioneze fără ospătari...)
- Supermarketurile nu vor mai avea case de marcat; fiecărui cumpărător i se vor contoriza articolele achiziţionate prin intermediul unui dispozitiv integrat ceasului de mână. (asta da: practic, util şi, mai ales, realizabil)
- Deciziile la nivel naţional se vor lua pe baza unor referendumuri electronice. (adică prostimea covârşitor majoritară să decidă??? mai bine nu!)
- Persoanele în viaţă de la care s-au prelevat celule pentru clonare vor putea solicita până la jumătate din drepturile şi avantajele financiare ale clonelor lor. (păi şi copiii îs deja un fel de clone ale părinţilor; de ce nu se aplică deja regula asta???)
- Va exista sistem juridic alternativ pentru clone. (adică clonele nu vor fi considerate oameni, ci un fel de mutanţi, sau "freaks"...)
- Apariţia vaccinului anti-HIV şi campanie reuşită de vaccinare a Africii. (posibil)
- Sănătatea perfectă se va putea menţine până la vârsta de 80 de ani. (la suedezi şi elveţieni se referă, presupun...)
- Vârsta de pensionare va ajunge la 75 ani. (înseamnă că în România oamenii se vor pensiona post-mortem)
- Ziarele electronice le vor înlocui pe cele de hârtie. (sincer, eu cred că mult mai devreme de 2020)
- Engleza va deveni limbă universală, fiind vorbită de 70% din populaţia planetei. (de acord, cu specificarea că probabil previziunea se referă la engleza "de baltă")
- Înlocuirea muncitorilor de către maşini va conduce la apariţia unei culturi protestatare antitehnologice. (f. posibil; iar societatea va trebui să devină una de asistenţă socială la nivel global: câţiva muncesc, iar ceilalţi, majoritatea, rezistă cu cât îşi permite statul să le dea)
- Mulţi oameni vor avea dublă naţionalitate: naturală şi cibernetică. (adică să scoată forumiştii din anonimat??? şi ei cum or să-şi mai poată debita tâmpeniile peste tot???)
- Yes; the public is wonderfully tolerant. It forgives everything except genius. Da; publicul e de o minunată toleranţă. Iartă totul cu excepţia geniului. Oscar Wilde
- Every man alone is sincere. At the entrance of a second person, hypocrisy begins. Orice om e sincer când e singur. La intrarea unei a doua persoane, începe ipocrizia. Ralph Waldo Emerson
- Whenever people agree with me, I always feel I must be wrong. Ori de câte ori lumea e de acord cu mine, întotdeauna am impresia că trebuie să mă fi înşelat. Oscar Wilde
- We are not human beings having a spiritual experience. We are spirtual beings having a human experience. Noi nu suntem fiinţe umane care au o experienţă spirituală. Noi suntem fiinţe spirituale care au o experienţă umană. Teilhard de Chardin
- Cineva mi-a spus astăzi că, de îndată ce ne mor părinţii, trecem în linia întâi.
-"Nimeni nu e de neînlocuit." Ce ciudat! Toţi oamenii din preajma mea sunt de neînlocuit.
- Există momente când simt nevoia să mă declar, pentru mine însumi, persona non grata, iar în momentele extreme sunt pe punctul de a mă da în urmărire generală.
- Isus a adus în dar un vis speciei umane, şi anume binele gratuit izvorât din iubirea pură. Însă, chiar sprijinit de legiuni de preoţi, acest dar încearcă zadarnic să-ş facă intrarea în lume. Această specie nu poate, prin chiar natura ei, să primească mesajul cristic, aşa cum, prin datele lui fizice, omul nu poate sări dincolo de o anumită înălţime.Poate că lucrurile vor sta altfel cu viitoarea ediţie a omenirii, după ce aceasta va fi dispărut complet.
- Astăzi îmi e din ce în ce mai greu să evaluez locul culturii în lume. Se naşte în prezent o nouă specie, total a-culturală, iar toate valorile cernute de cei peste 2500 de ani vor fi curând abandonate şi vor arăta ca un câmp lăsat în paragină.
- Omul e singura specie în care o generaţie poate distruge într-o clipă ceea ce generaţiile anterioare creează şi acumulează. Cum ar arăta o revoluţie într-un stup de albine? Sau un furnicar în care o "dinastie" o înlocuieşte pe alta, distrugând tot ce au înfăptuit dinastiile anterioare?
- Măsor cu această vorbă a lui Cioran ("Cu cât facem mai multe progrese interioare, cu atât scade numărul celor cu care putem într-adevăr comunica") progresul interior realizat de mine. Spectaculos! În jurul meu e aproape pustiu. (Nota mea: să fie atunci o posibilă interpretare a nivelului maxim de progres interior statutul de ascet?)
- Cred că prietenia masculină este singura formă în care se poate obţine continuitatea bucuriei de nimic tulburată. Şi asta pentru că, spre deosebire de relaţia erotică, ea este o prietenie fără extaz. E o regăsire fără tributul pierderii de sine. E gratuită. Extazul se plăteşte.
- Schopenhauer observa că, odată cu cărţile, ar trebui să ni se vândă la pachet şi timpul pentru a le citi.
- Prostia nu e răul, e doar un aliat de nădejde: ea creează mediul în care izbândeşte de minune şi se propagă apoi fulgerător. Iată de ce prostia e, la rândul ei, vinovată.
- Suntem atât de bolnavi de ură, încât în România nu se mai poate organiza o bucurie publică.
"Pentru ce mi-am dat atâta osteneală, dacă propria mea literatură nu m-a făcut să înaintez nici măcar cu un pas spre cunoaştere, revelaţie sau seninătate?", nota Ionesco în Jurnal de fărâme.
Contextul temporal este, e drept, important de evidenţiat: acesta se afla în ultimii ani de viaţă, aşteptându-şi, cu tristeţe, sfârşitul. Fiica acestuia a făcut toate eforturile să-i alunge tristeţea, de exemplu adunând în faţa acestuia un munte de cărţi - propriile lui cărţi - asemenea unei uriaşe decoraţii, sugerând împlinirea vieţii sale. Cu toate acestea, cărţile acestea, cărţile lui, în care îşi pusese cândva viaţa, care-ihrăniseră orgoliul şi care-i aduseseră recunoaşterea planetară, nu mai însemnau nimic pentru bătrânul care, acum, îşi contempla doar moartea. O anticipase de atâtea ori şi se temuse atâta de ea. Cărţile nu le vedea, nu le privea, nu-l încălzeau, nu-i aduceau nici o mângâiere în drumul pe care apucase. Deveniseră, scoase acolo, pe masă, decorul inert al agoniei lui...
- femeile sunt urâte de la natură ("acest sex de talie mică, cu umeri strâmţi, cu şolduri mari şi picioare scurte");
- femeile sunt risipitoare de la natură;
- sunt înclinate către ostilitate faţă de alte femei;
- sunt atât de tare înclinate către minciună, încât n-ar trebui să aibă dreptul să jure.
Preşedinte-jucător, şarlatan-comentator de Cristian Tudor POPESCU | ieri, 23:11
"S-a greşit".Aceasta era formula rituală în şedinţa de partid când un mare ştab comunist făcea una prea de tot groasă, care nu mai putea fi muşamalizată. Nimeni din sală nu întreba cine a greşit, unde, când, cum, de ce, căci risca să i se demonstreze pe loc că el e cel care a greşit şi să tragă consecinţele. T. Băsescu e şi mai tare. El zice: "Românii sunt păcăliţi, înşelaţi" în chiar clipa în care el, Băsescu, înşală încă o dată populaţia. Este singurul şarlatan politic pe care îl cunosc capabil să şi comenteze în timp ce operează.
Taman când şeful FMI anunţă că România e pe buza falimentului, dl. preşedinte ne spune că nu muncim bine, de aia nu trăim bine. În cei şase ani de când fecundează România cu gândirea sa, dl. Băsescu n-a pomenit o dată verbul a munci. În 2004, ca "Să trăiţi bine!" era destul să-l votăm pe el şi toată lumea urma să capete câte o halcă din hoiturile pesediştilor traşi în ţeapă, în frunte cu grăsunul Adrian Năstase. Dacă şi cum munceau românii nu îl preocupa pe dl. preşedinte şi nici pe numiţii români. Care l-au aplaudat pe dl. Băsescu nu că a condamnat nemunca, ci comunismul, o societate în care nu erau plătiţi pe măsura muncii, convinşi că în capitalism vor fi plătiţi fără să mai muncească ceva, deoarece urăsc comunismul. Dl. preşedinte nu i-a contrazis până acum, când a constatat că trăim din speculă.
În alegerile de anul trecut pe vremea asta, l-a auzit cineva spunând pe dl. Băsescu că pentru a-ţi lua salariul şi pensia e nevoie de muncă? A zis ceva de "fetele rujate, cu ochii bulbucaţi" care plâng după banii nemunciţi? Nicidecum, atunci candidatul Băsescu asigura lumea că dacă rămâne guvernul Boc la putere e garantată plata salariilor şi pensiilor, altfel e pericol. Votaţi şi încasaţi. Şi o să fie rost şi de ceva carne ieftină de mogul.
Iar acum, când România e un vas eşuat între colţii crizei, căpitanul Băsescu îşi anunţă echipajul, cu acelaşi rânjet cu care le spunea "Iarna nu-i ca vara" celor aflaţi pe punctul de a muri îngheţaţi, că trebuie să frece mai bine puntea. Că de vină pentru apa care intră în sala motoarelor s-a descoperit că nu sunt cei din cabina de comandă, nu e cârmaciul, ci fochiştii, matrozii, bucătarul, musul, care nu muncesc bine.
Cine a împrumutat bani cu lopata de la FMI şi i-a folosit ca să plătească pensiile şi salariile? Românii? Nu, românii doar i-au luat, şi tot ei, şi copiii lor, îi vor da înapoi.
Românii - păcăliţi, înşelaţi? Da, dar cu largul lor consimţământ.
Fragmentul redat aici este preluat dintr-o emisiune recentă, din care s-au preluat fragmente în presa de azi.
Reporter Mix TV Braşov: De ce e bine să faci binele?
Gabriel Liiceanu: Din trei motive:
1. Pentru că este rentabil. Ţi se întoarce ceea ce ai dat: dai bani răului, ţi se întoarce răul; dai cuiva o palmă, rişti să primeşti o palmă; binele e rentabil pentru că există şanse să se întoarcă asupra ta ca bine; oamenii răi nu sunt numai răi, sunt şi proşti, pentru că nu îşi dau seama că făcând rău, primesc rău.
2. Toţi oamenii care au făcut bine de-a lungul vieţii lor au simţit o stare de bine. Există o etapă mai înaltă: faci binele, n-aştepţi nici o răsplată. E un proverb arab care spune: când ţi se face bine, nu uita niciodată că ţi s-a făcut; când îl faci, uită imediat că l-ai făcut. Ei bine, când faci bine şi uiţi că l-ai făcut şi nu aştepţi nici o răsplată, rămâi cu starea de bine pe care ţi-o provoacă asta.
3. Poţi face binele pentru că asta e starea de graţie în care poate intra o viaţă; e fericirea, e sensul unei vieţi.
Văzând progresele ştiinţei şi tehnologiei din ultimii ani şi comparându-le cu condiţiile de viaţă de acum 20, 40, 60 de ani, mă întreb: dacă aş muri acum, în următorii câţiva ani vor apărea, oare, invenţii şi facilităţi suficient de importante încât să regret că le-am ratat, murind aşa devreme? De exemplu, dacă aş fi murit acum 20 deani, aş fi ratat câteva evoluţii tehnice inimaginabile pe vremea aceea: computerul, internetul, telefoane mobile care, pe lângă vorbit, pot face capturi foto şi video de calitate cel puţin acceptabilă, nenumărate canale de televiziune, mp3-playere de dimensiunea unui deget, care înlocuiesc casetofoane sau magnetofoane imense şi greu de manipulat.
Aceeaşi întrebare este valabilă şi pentru evenimente social-politice, religioase, globale etc. care s-ar putea petrece în viitorul apropiat şi care ar fi interesant de trăit. De exemplu, eu mă consider norocos că am trăit momentul decembrie 1989 la o vârstă suficient de coaptă încât să înţeleg schimbările majore produse atunci. Alţii, mai puţin norocoşi din punctul ăsta de vedere, fie erau mult prea tineri atunci, fie au murit ceva mai devreme de acel moment.
PS Dacă totuşi e vorba de evenimente de genul celor profeţite de unii ca Vanga, Nostradamus etc., şi anume războaie distrugătoare, pustiirea Europei, cancer de piele pentru majoritatea oamenilor, şi altele asemenea, aş zice că mai degrabă m-aş lipsi de şansa de a fi martor la ele! :)
Îmi propun să enumăr aici câteva aspecte familiare mai tuturor în perioada de dinainte de 1989. Lista rămâne deschisă şi orice sugestie va fi binevenită!
Totuşi voi sări peste arhi-obişnuitele cozi la alimente şi nu numai, peste programul TV plin de reportaje despre realizări economice mirobolante, cu depăşiri ale planului cincinal, cu dedicaţii şi mulţumiri din inimă pentru tovarăşu', peste paradele festiviste organizate anual cu ocazia vizitelor aceluiaşi tovarăş în mai fiecare judeţ, peste altele asemenea. Mă voi opri mai ales peste lucrurile mai mărunte dar nu mai puţin prezente în viaţa de zi cu zi a acelor vremuri.
- toţi elevii din clasele 1-12 erau obligaţi să poarte uniforme de un singur tip, cu număr matricol pe piept sau pe mâneca hainei;
- calendarele anuale cu file care se rupeau zilnic şi conţineau pe verso diverse texte pe diverse teme, inclusiv glume, ştiaţi că-uri, semnalarea unor aniversări/comemorări în anumite zile etc.
- munca aşa-zis patriotică/voluntară, în fapt însă obligatorie, în special în week-end-uri, atât pentru elevi, cât şi pentru oamenii muncii;
- radio Europa Liberă, ascultat mai ales la ora 10 seara, când emisiunile erau dedicate României;
- guma de mestecat Gumela, ieftină şi foarte proastă;
- sucurile Brifcor, de proastă calitate, şi Cico, cu adevărat bune (comparabile cu Fanta de portocale de azi, însă parcă mai bune);
- berea cea mai apreciată era cea de Azuga sau Bucegi; în rest bere fără nume, cea la sticlă acceptabilă, cea la halbă adesea tulbure şi acră;
- ascultarea topurilor muzicale Billboard la radio Europa Liberă şi Vocea Americii;
- conservele de sardine în ulei nelipsite în magazinele de carne, în loc de carne;
- covrigii de 1 leu şi biscuiţii tip Eugenia de 35 de bani;
- muzica pe discuri/plăci ascultată la pick-up, ulterior benzi audio pentru magnetofoane Kashtan şi Tesla, apoi revoluţionarele casete audio ascultate pe casetofoane Sanyo, Philips, nemţeşti, ruseşti etc.
- dificultatea de a achiziţiona blugi originali (!) şi haine de blană tip Alain Delon;
- popularitatea muzicii folk (Alifantis, Vintilă, Baniciu, Bustuchină, Hruşcă...) şi a muzicii uşoare (Angela Similea, Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Cornel Constantiniu, Marina Voica, Corina Chiriac etc.);
- cartele pentru zahăr, ulei, ulterior pâine...;
- pe străzi circulau doar Dacii, ca maşini personale, alături de autobuze adesea arhipline, cu oameni pe scări, atârnaţi de bare, apoi tractoare ce făceau un zgomot infernal;
- desene animate cu ciocănitoarea Woody, Lolek şi Bolek, Mihaela, Popeye, clasicele personaje Disney;
- Mărgelatu, Piedone, Zorro (Delon), Sergiu Nicolaescu;
- telejurnalul zilnic, teleenciclopedia de sâmbătă, telecinemateca de marţi/miercuri, sfertul de oră săptămânal de şah cu Elisabeta Polihroniade;
- buletinul hidrologic zilnic de la 11.50 la radio;
