Vine furtuna?

Se pare că în SUA puterea a fost preluată de niște dezaxați (Trump, Musk, Vance în top). Lumea va tremura, atât financiar, cât și legat de securitate, libertate. Dacă dezaxații ce conduc America vor continua în felul ăsta și poporul american îi va lăsa, alți dezaxați din toată lumea vor prinde curaj și vor bulversa toată lumea civilizată, iar democrația va fi pusă sub semnul întrebării. Bulgărele deja a luat-o la vale (SUA, Germania, Franța, România, Georgia, Ungaria, Slovacia etc.), iar OK-ul foarte clar dat de Hitler lui Stalin, pardon, de Trump lui Putin, pentru reîmpărțirea lumii este semnalul de declanșare a dezastrului. Dumnezeu să ne aibă în pază!

Pactul cu diavolul, ediția 2025

Explicația foarte probabilă a deciziilor și evenimentelor bulversante la care asistăm în prezent este, după părerea mea, un faustian pact cu diavolul, semnat din dorința de mărire a unui personaj megaloman care, aflat spre sfârșitul vieții, nu ezită să sacrifice soarta unei lumi întregi pentru a-și satisface ambiția. Acest pact secret Trump - Putin s-a manifestat și a evoluat în două etape. 1. Putin i-a oferit lui Trump primul mandat prin intervențiile discrete și manipulările din mediul digital. Datorită profesionalismului incontestabil al echipei rusești, toate investigațiile ulterioare nu au putut aduce nicio dovadă suficient de solidă pentru a contesta rezultatul, spre disperarea și frustrarea contracandidatei sale (o fi lucrat cumva aceeași echipă și la noi?). Drept mulțumire, Trump s-a luat în brațe cu binefăcătorul său și apoi și-a văzut de treabă, având un mandat destul de cuminte și decent, uitând de oareșice promisiuni și datorii către Putin. 2. A urmat eșecul contra lui Biden, când probabil Trump se crezuse suficient de puternic ca să câștige fără ajutorul discret al prietenului său de conjunctură rus. De aceea, în 2024 Trump nu a mai riscat și a achiziționat pachetul promoțional oferit de amicul Putin pentru a fi sigur de victorie. Mașina de troli de fabricație rusească a funcționat ca unsă, astfel că Trump a câștigat lejer, conform contractului. De data aceasta însă, amicul Putin a procedat întocmai ca regretatul său erou personal, Stalin, care și-a luat partea leului după război, sistemul creat de el terorizând o lume întreagă mulți ani. Condiția impusă de Putin o vedem realizată acum: acceptarea și justificarea influenței și intervenției Rusiei peste tot unde aceasta dorește, fără a i se mai pune piedici. Concret, vedem că Trump face pași către diminuarea, chiar anularea influenței sau a intervenției NATO, poate chiar către desființarea NATO. De asemenea acesta recomandă, militează pentru, impune dacă poate, acceptarea fără restricții a rețelelor sociale, indiferent cât rău pot face acestea democrațiilor din întreaga lume (lucru perfect de înțeles după ce a fost ales de două ori președinte cu ajutorul masiv al acestor rețele sociale, ca instrument al manipulărilor distribuite de performanta echipă de troli ruși pusă la dispoziție cu mărinimie interesată de binefăcătorul său moscovit). Viitorul nu arată deloc roz, mai degrabă roșu, ca să nu zic maro!

Viitorul poate fi maro

Cu CG președinte, două lucruri sunt clare: vom avea circ din abundență, să ajungă pentru toată lumea, însă va dispărea pâinea. Noroc că avem destul porumb: vom trece pe mămăligă!

Explicația votului pentru C. Georgescu

Întrucât nimeni nicăieri nu a venit cu o explicație valabilă, clară, convingătoare pentru miracolul acestui vot cu totul ieșit din comun, vin aici și propun niște argumente care, cred eu, explică cel mai bine ce s-a întâmplat cu adevărat, dezvăluind secretul acestui număr de magie executat cu măiestrie de niște minți cu adevărat diabolice.

  Azi dimineață, în autobuz, am instalat pentru prima oară pe telefon Tik Tok, nu pentru că m-am trezit brusc atras de această aplicație, ci doar pentru că auzisem de influența acesteia asupra votării. Mă așteptam să descopăr oarece materiale electorale aici, însă în niciun caz la o asemenea amploare. Efectiv imediat cum am primit ok-ul pentru a deschide aplicația, chiar primul material care mi-a ocupat ecranul a fost o imagine cu candidatul C. Georgescu și un mesaj electoral bine ales, bineînțeles cu îndemnul subliniat de a-l vota pe acesta. Această imagine firește că nu a venit aleatoriu sau în urma unor căutări anterioare, din care aplicația să preia și să propună materiale similare, pentru că istoricul meu pe Tik Tok era absolut gol și nici nu dădusem vreo căutare. Cu degetul am rulat pe ecran următoarele imagini, videoclipuri, materiale oferite automat de aplicație și, ce să vezi, cam 90% erau cu sau despre candidatul C. Georgescu: sloganuri, îndemnuri, videoclipuri cu acesta sau ale altora ridicându-i osanale acestuia, atacuri la contracandidați cu mesaje scurte și bine țintite, fie scrise, fie rostite de acesta sau de naivi care i-au înghițit mesajele pe nemestecate și le reproduceau cu multă convingere.

  Trebuie înțeles că o asemenea strategie presupune mii de conturi și mii de persoane care să distribuie materialele, să susțină false dezbateri prin mesaje scrise pe diverse grupuri, persoane care să creeze acele materiale într-un mod cât mai profesionist, în urma unor studii sociologice, psihologice extrem de profesioniste, eficiente pentru manipularea persoanelor ce primesc aceste materiale prin Tik Tok, Facebook, Instagram etc. De asemenea, nu trebuie uitate taxele către Tik Tok, care nu au cum să fie foarte mici, având în vedere zecile sau sutele de mesaje trimise în mod repetat către milioane de adrese și conturi Tik Tok, Facebook etc., atât în țară, cât și în multe alte țări, către diaspora. O estimare a cheltuielilor pentru toate acestea e imposibil de făcut. Mă îndoiesc că miile de persoane care au stat zeci sau sute de ore cu ochii în calculatoare, trimițând mesaje, redistribuind mesaje primite prin tot felul de rețele, creând materiale digitale pentru susținerea candidatului, s-a făcut gratis. Aș risca o sumă de zeci de milioane de euro, bani care putem ghici de unde ar putea proveni.

   Scopul acestui efort digital uriaș a fost / este manipularea psihologică prin bombardarea cu astfel de mesaje. Efectul unui astfel de experiment este previzibil și firesc: victimele acestei manifestări au fost persoanele nehotărâte, cele neinformate, cele cu educație precară, cele total neinteresate cu adevărat de politică, pe care o tratează cu superficialitate, cu lehamite sau cu dezinteres total. Toți aceștia în momentul votării se trezesc că fie sunt indiferenți pe cine votează și votează la primul impuls, iar invazia de mesaje de pe Tik Tok le oferă doar o singură ofertă - știm cine; fie nu cunosc niciun candidat și, din comoditate, se lasă ușor convinși de prietenii deja convinși prin manipulare.

  Statistic, cei mai mulți votanți ai lui C. G. sunt tineri cu studii medii, adică acei oameni ocupați cu serviciul, distracții, jocuri pe calculator sau telefon, adesea total neinteresați de politică. Urmează un segment important în mediul rural, unde mulți oameni cu venituri precare se lasă ușor convinși de tinerii de mai sus, posesori de Tik Tok, care au găsit "întâmplător" candidatul potrivit, salvatorul națiunii, omul care are soluții pentru toate tipurile de probleme și răspunsuri categorice pentru toate gusturile și domeniile.

   Abundența de mesaje îmbietoare pe care, fără să fie neapărat atenți, le citesc pe telefon, toate focalizându-se pe același candidat, le transmite votanților îndemnul subliminal de a vota cu acest candidat, iar aceștia se supun acestei presiuni psihologice și votează cum li se spune fără să mai ezite.

  O constatare: în Republica Moldova, C. Georgescu a obținut sub 5% din voturi, în timp ce în Germania 70%, iar în alte țări importante (UK, Spania, Italia) - peste 40%. Cum se explică diferența dintre 5% Moldova și 70% Germania? Să fi renunțat sponsorul să plătească manipularea în Moldova? Sau, nu cumva moldovenii erau mai greu de prostit, asta după tentativele recente ale Rusiei în campania lor prezidențială, tentative dezvăluite de jurnaliști curajoși la televiziunea moldovenească?

  Concluzionând, experimentul psihologic la nivel de țară a reușit pe deplin deocamdată. Din fericire pentru țara-cobai (România), nu este totul pierdut; populația, presa, instituțiile statului au timp suficient să se trezească și să-i trezească la realitate și pe cei căzuți în transa asta. Cusurul acestui experiment este că trucurile folosite în turul 1 nu vor mai putea prosti electoratul și în turul 2, după ce vor fi date în vileag și explicate și după ce se vor fi luat măsuri pentru prevenirea repetării accidentului din turul 1.

  Nu este imposibil ca investigațiile și anchetele atente ce se fac acum să ducă la sancționarea candidatului C. G., poate chiar eliminarea acestuia din competiția electorală, fie din motive de practici ilegale, ori pentru nedeclararea fondurilor folosite (cine este atât de naiv să creadă că cineva poate să facă o campanie atât de amplă și complexă în zona digitală cu zero cheltuieli, după cum declară candidatul?), colaborarea cu un stat străin ostil pentru campania electorală etc.

  În turul 2 foarte probabil balonul se va fi desumflat și respectivul va rămâne cu un scor modest (20 - 30%). Ar fi de neînțeles ca mulți oameni să persiste în hotărârea de a vota cu acest candidat după dezbrăcarea completă a acestuia de ambalajul înșelător din prezent. Autoizolarea României și transformarea sa într-o țară non-grata ar duce la o sărăcire accentuată a unei mari părți din populație, iar acest pericol va fi cu siguranță insistent repetat și subliniat în timp util la toate televiziunile, pentru ca toți votanții să înțeleagă consecințele reale ale votului lor.

Câteva concluzii după niște rezultate electorale absolut incredibile, un șoc politic la care asistăm poate doar o dată-n viață:

- acum câteva zile așteptam resemnat un tur 2 Ciolacu - Simion, cu perspectiva că nu voi vota în turul 2, cum nu am făcut nici în 2000; azi avem Ciolacu - Simion pe locurile 3-4!!

- iubitorii PSD vor fi nevoiți să întoarcă favoarea celor anti PSD care, de voie, de nevoie, în 2000 și-au învins repulsia și au votat cu Ion Iliescu. Peste 2 săptămâni, dl Ciolacu va trebui să apară la TV cu votul în mână explicând că și de ce va vota cu dna Lasconi (deși nici în cele mai negre vise n-ar fi visat să facă asta)

- votul acesta îl percep ca pe un cartonaș roșu dat actualei conduceri: PSD - PNL, Ciolacu, Ciucă, Iohannis

- elecoratul, în înțelepciunea sa (exagerez un pic, a făcut asta nu neapărat intentionat), ne oferă simultan un avertisment (Călin Georgescu - pro Rusia, pro Putin, anti UE, anti NATO, pro legionari, cu negarea crimelor acestora etc., un fel de G. Simion la pătrat, deci o opțiune total de neacceptat pentru orice persoană care posedă un minim de creier), dar și soluția ieșirii din fundătură (Lasconi - figură nouă, primar harnic, implicat, iubit și ales cu largă majoritate de comunitatea din Câmpulung, cu o tinerețe marcată de greutăți, muncită, carieră respectabilă în televiziune)

- M. Ciolacu a subestimat impactul Nordis, așteptând relaxat (ca Ponta cândva) să intre în turul 2, din care să fie salvat și votat pe modelul Iliescu - Vadim; similar, N. Ciucă a subestimat impactul plagiatului său, mizând pe ideea că lumea uită sau nu-i dă mare importanță (aici ne amintim de "dottore"), plus asocierea cu rivalul tradițional al PNL și ezitarea de a se rupe de acesta chiar și în ceasul al 12-lea

- C. Georgescu e un personaj fictiv, existent doar pe internet, și ar trebui să rămână acolo, accesibil și frecventabil doar de cei care-și fac educația pe Tik Tok, Facebook, Instagram etc., la fel de fictiv ca și așa zișii prieteni de pe Facebook, mulți fără o înfățișare confirmată în spațiul fizic. Votanții acestuia au votat un mit, un personaj inventat de un fel de Mastermind, foarte probabil prin trolli controlați de prietena acestuia, Rusia, cu serviciile sale secrete, cu scopul destabilizării unor țări neprietene Rusiei lui Putin

- vot de blam dat clasei politice? Atunci de ce nu au votat la fel de masiv și cu alți necunoscuți de pe listă (S. Predoiu, nuștiucum Popescu, Bertalan Păcuraru)

- dacă am fi avut o finală Ciolacu - Simion, cum era anticipat și pregătit să se întâmple, foarte probabil Simion ar fi avut șanse mari să câștige, cu ajutorul masiv al diasporei și al votanților Tik Tok, Facebook etc., plus al celor revoltați de jocul murdar legat de madam SOS și de sfidarea Nordis. Noua finală oferă mult mai multe șanse ca România să evite să se trezească cu un președinte toxic.

- Ilie Bolojan va deveni foarte curând liderul și posibil salvatorul PNL, acesta implicându-se mai mult ca niciodată în dialogul politic în ultima vreme, semn că s-a decis să iasă din umbră și să joace un rol important în politica de la centru. Mă aștept să văd foarte curând o decizie spre o campanie pentru parlamentare bazată pe o promisă construcție viitoare Lasconi - președinte, Bolojan - premier, în speranța maximizării șanselor la alegerile parlamentare pentru partidele celor doi

- G. Simion face eforturi susținute să devină, să fie perceput ca un politician digerabil, frecventabil, în speranța cooptării la o viitoare guvernare. Nu va fi cooptat în viitorul guvern, însă probabil va promite susținerea unui guvern minoritar PNL - USR - UDMR, ca o dovadă de bună credință și intenții onorabile, în schimbul unor funcții de nivel mai mic și unei porți lăsate deschisă pentru viitor.

- încă ceva: toate campaniile pe bani grei, dezbateri la TV, afișe uriașe lipite peste tot, pliante împrăștiate prin cutii poștale, pomeni electorale, manele cu dedicație etc etc etc s-au dovedit complet inutile. Trăgând învățăminte de aici, probabil că soluția ar fi ca, pe viitor, candidații și partidele să renunțe la campaniile de tip clasic, și să invadeze internetul cu faptele lor bune și promisiuni pompoase sau, de ce nu, realiste, cu conturi multiple și troli plătiți.

Pod peste Dunăre, Brăila, 7.07.2023

 

Despre FAKE NEWS

Zilele trecute, reputatul jurnalist Cristian Tudor Popescu cita din mari scriitori ruși care, chipurile, își denigrau poporul. Aceste citate mi-au atras atenția, dorind sa le preiau și eu și să le distribui ulterior. Inspirația sau teama de ridicol sau fals m-au făcut ca, înainte de publicarea/distribuirea unora dintre aceste citate, să fac o minimă verificare a veridicității lor. Ce am aflat după o sumară căutare pe Google?

1. Citatele respective au fost desființate pe un sait rusesc (extensie .ru) ca fiind inexistente sau, cel mult, scoase din context. Firește că nu am acceptat ca suficientă o asemenea sursă.

2. Peste tot, ca sursă a acestor citate apare "scriitorul român Orlando Baraș (care) a făcut o listă cu importanți scriitori ai Rusiei care și-au exprimat părerile despre propriul lor popor". Următorul pas a fost, firește, să aflu mai multe despre inspiratul "scriitor român Orlando Baraș". Surpriză: acesta pur și simplu nu există!

Concluzionând, în contextul dificil și trist în care o lume întreagă se revoltă și este oripilată în fața "operațiunii militare" a armatei Rusiei împotriva Ucrainei, sunt nevoit să admit că lansarea acelor citate denigratoare la adresa poporului rus, preluate de nenumărate  persoane/ziare/saituri de aiurea, nu este decât o acțiune de dezinformare, de tip fake news.

Pentru conformitate, iată selecția pe care dorisem s-o distribui:

F. M. Dostoievski – ”Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf pur și simplu totul, iar asta doar din batjocură”

Mihail Bulgakov – ”Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”

Maxim Gorki – ”Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”

Ivan S. Turgheniev – ”Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”

Aleksandr Pușkin – ”Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai măruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă… Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!”

Aleksei Tolstoi – ”Moscovia – taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”

Despre proști

Se pare că există un nume al situaţiei în care unii oameni au tendinţa să se creadă mai deştepţi sau mai capabili decât sunt: efectul Dunning-Kruger, analizat de psihologii David Dunning şi Justing Kruger.

După cum spunea filosoful Bertrand Russel, „Unul dintre lucrurile dureroase ale vremurilor noastre este că cei care simt certitudinile sunt proşti, iar cei cu imaginaţie şi capacitate de înţelegere sunt plini de îndoieli şi sunt indecişi”.

Oamenii cu abilităţi ridicate tind să subestimeze cât de buni sunt. Ei au tendinţa să îşi subevalueze competenţele şi, în acelaşi timp, presupun că sarcinile care lor le sunt uşor de făcut sunt la fel de uşor de făcut şi de restul oamenilor.

Fiecare dintre noi cunoaştem persoane care se poziţionează într-un anumit fel faţă de o situaţie şi proclamă lucrurile pe care le cred ei drept adevăruri absolute, în timp ce ignoră cu totul puncte de vedere diferite. Ei "ştiu" că au dreptate - şi vor ca şi tu să conştientizezi că ei au dreptate.

Acest comportament nu este însă o dovadă a inteligenţei, ci un semnal clasic de Dunning-Kruger.

După cum spunea Jeff Bezos, „Cei mai inteligenţi dintre oameni îşi revizuiesc mereu înţelegerea, reconsideră o problemă pe care credeau că au rezolvat-o deja. Sunt deschişi la noi puncte de vedere, la noi idei, informaţii, contradicţii şi îşi supun provocărilor propria gândire”.

Aceasta se întâmplă fiindcă înţelepciunea nu se leagă de certitudini. Înţelepciunea înseamnă să fii conştient de lucrurile pe care le cunoşti, dar și de faptul că există mult mai multe lucruri pe care nu le cunoşti.

Astfel, este important să nu vă fie teamă să greşiţi. Să nu vă fie teamă să spuneţi că nu aveţi toate răspunsurile şi să puteţi să spuneţi „Cred” în loc de „Ştiu”.

puțină modă

Casa de modă SELECT din Brăila vă prezintă noua sa colecție, sezonul primăvară - vară, 2020. Vă așteptăm!

Ion Antonescu - o Casandră a României

Casandra - legendară locuitoare a Troiei, căreia zeul Apollo, îndrăgostit de ea, i-a oferit darul de a prezice viitorul, însă ulterior a blestemat-o ca nimeni să nu creadă profețiile ei.

Pasajele de mai jos, preluate din studiul cu numele din titlu efectuat de istoricul american Larry Watts, aduc elemente pe care puțini le cunosc. Autorul a apelat la o multitudine de surse relevante din toată lumea, și descrie, cred eu, cu maximum de obiectivitate personalitatea și cariera acestui tragic și controversat personaj al istoriei României, care a fost mareșalul Ion Antonescu.

Despre înzestrarea extrem de deficitară a armatei, neajuns cu care Ion Antonescu s-a luptat din răsputeri toată viața sa, autorul preia în mod sugestiv un citat din Leon Troțki (1913): Așa se întâmplă întotdeauna într-o țară unde puterea e în mâinile unei oligarhii necontrolate: serviciile de aprovizionare se dovedesc a fi cel mai slab organizate. În departamentele în care se fură, să zicem, o treime din banii votați de Parlament, cele două treimi rămase, se știe, nu sunt folosite în scopul prevăzut, ci se cheltuiesc în linii mari în așa fel încât să ascundă urmele lăsate de hoți. Rechiziționările militare s-au făcut ignorându-se aproape complet interesele armatei și ale populației, dându-se totodată mare atenție simpatiilor de partid și intereselor celor însărcinați cu rechiziționările.  

Despre simțul priorității și lipsa de scrupule la Carol al II-lea: 

- când a aflat că România va fi forțată să cedeze și Dobrogea de Sud Bulgariei, încă înainte de a începe negocierile, el a vândut castelul Balcic pentru o sumă uriașă Consiliului Orășenesc București, pentru a evita o pierdere personală.

- unui ziarist britanic i s-a sugerat că, dacă în următoarele câteva luni s-ar institui dominarea "pașnică" a țării de către Germania, Carol ar fi gata să rămână rege pentru o vreme, iar apoi să adopte atitudinea că la urma urmelor a făcut tot ce i-a stat în putință, iar acum ce mai poate face, când toată puterea i-a fost luată. Ulterior, cu sumele mari de bani investite în străinătate, s-ar putea retrage cu eleganță.

După ultimatumul din iunie 1940: 

- evreii din Basarabia au rămas și s-au dedat la agitații și manifestații comuniste pentru a cîștiga încrederea autorităților sovietice. 

- un important număr de evrei au trecut din Vechiul Regat în Basarabia (numai în ziua de 29 iunie au trecut circa 3000 de evrei prin punctul de frontieră de la Reni, iar alții, tot atât de numeroși, au trecut prin diferite puncte și în zilele următoare. 

- toți refugiații din Basarabia declară că au avut de îndurat foarte mari greutăți numai din partea comuniștilor locali - majoritatea evrei - care, sub influența evenimentelor, i-au supus la torturi, i-au bătut cu pietre, le-au devastat bagajele și le-au împiedicat transporturile, luându-le animalele și distrugându-le vehiculele.

- după ce Gigurtu a devenit prim-ministru și Horia Sima ministru al culturii, măsurile antievreiești s-au intensificat. Mulți evrei au fost arestați și trimiși în lagăre de concentrare, adesea ca fiind comuniști. La Galați  a avut loc un masacru minor, sub acuzația de "comunism" (o intervenție militară brutală a curmat 1000 de vieți).

Holocaust

E semnificativ faptul că Antonescu a fost de acord să nu-i marcheze pe evrei pentru identificare și dezumanizare, cu mult timp înainte să apară primele semne că Germania va pierde războiul. Mai mult, Antonescu a încercat să extindă cel puțin această măsură de protecție și asupra evreilor români internați în alte țări.
De asemenea, Antonescu a refuzat să înregimenteze România la Soluția Finală, în ciuda presiunilor germane, cu mult înainte de începerea bătăliei de la Stalingrad (noiembrie 1942, la terminarea căreia devenea din ce în ce mai evident că Germania nu va câștiga războiul în Europa).
Diplomatul german Killinger raporta ministerului său că mareșalul Antonescu a dat instrucțiuni Centralei evreiești să organizeze și să execute emigrarea a 75-70.000 de evrei în Palestina și Siria. 
În ianuarie 1943, Ministerul de Externe german era informat că emigrația evreiască despre care Lecca (funcționarul guvernamental român) dăduse asigurări că nu e posibilă, avea deja loc și că, de fapt, cinci nave au ridicat ancora și s-au acordat deja permise pentru alte zece.
Wilhelm Filderman, președintele comunității evreiești din România, a recunoscut în 1945, când comuniștii încercau deja să-l înfiereze pe Antonescu ca pe un monstru și să-l acuze de toate nenorocirile României, ajutorul dat de acesta evreilor. Filderman scria: La incercarea de a se introduce Steaua lui David, mareșalul a refuzat să se supună, protestând violent. Rezultatul a fost că germanii au ordonat deportările și mareșalul a refuzat din nou să-i deporteze pe evrei din România. Mareșalul, de-a lungul anilor de persecuție, ne-a susținut neclintit și îi datorăm adâncă recunoștință.

Reputație

Generalul Ion Antonescu era probabil cel mai vestit și respectat ofițer din întreaga țară, având și renumele cel mai bun în străinătate. Datora acest renume unei cariere militare impresionante, care se întindea pe parcursul a trei războaie, eforturilor sale de a revitaliza Mica Antantă în timpul creșterii amenințării germane, manierei impresionante în care reprezentase în trecut România la forurile internaționale și încercărilor sale continui și constante de a introduce reforma militară.

Numirea lui Antonescu a fost primită de oameni cu entuziasm. Ei văd în el un mântuitor deși, de bună seamă, dintre vechii politicieni și ziariști, mulți sunt împotriva lui.

Relații politice interne

În repetate rânduri Antonescu a dorit să ia legătura cu cele trei forțe politice importante pentru alcătuirea unui guvern de uniune/salvare națională: P.N.Ț., P.N.L. și Garda de Fier. 

Dle Maniu, rolul meu ar trebui să se termine aici, eu n-am partid, n-am partizani politici, nu știu pe cine să pun la nici un departament. În afară de Mihai Antonescu și de departamentele militare, n-am posibilitatea să numesc pe cineva, n-am făcut politică, deși am fost acuzat că fac, și rezultatul se vede, că n-am partizani politici. Voiați abdicarea regelui, iat-o, luați acum conducerea Statului. Mi-a răspuns: Nu o putem lua, dumneata trebuie să o faci.

Calcule politice l-au convins pe Maniu să se retragă din aranjamentul cu Antonescu privind formarea noului guvern. După cum explica Maniu partidului său, la scurt timp după acest refuz, Partidul Național Țărănesc are menirea sa istorică. El rămâne o mare rezervă a națiunii pentru momentul când situația internațională va fi fundamental schimbată. În mod similar, Dinu Brătianu era dispus să-i dea sfaturi "vechiului său prieten" Antonescu, dar refuză să participe  deoarece era evident că Partidul democratic Liberal nu putea lua parte activă într-un guvern de dictatură. 

Pericolul asasinării

Regele nu se putea împăca cu ideea abdicării. Astfel, acesta a pus la cale un plan de a instaura un guvern de generali și de a-i retrage lui Antonescu puterile acordate cu o noapte în urmă. Planul implica un atentat la viața lui Antonescu, fiind desemnate două amplasamente posibile: unul lângă Palatul Regal, celălalt la reședința personală a lui Antonescu. Planul a fost dejucat cănd ministrul de Interne, generalul David Popescu, considerat fidel regelui Carol, l-a prevenit pe Antonescu asupra complotului. 

La prima întrunire a Consiliului de Miniștri în ziua următoare, Antonescu a explicat că fusese la un pas de a fi executat. După aceasta, Antonescu i-a mulțumit lui Fabricius (ambasadorul Germaniei) și s-a arătat încredințat că dacă diplomatul german nu i-ar fi lansat trimisului lui Carol observația că Reich-ul nu a ținut ca el să rămână în funcție și că verifică orarele trenurilor pentru el, regele ar fi instalat un cabinet al generalului Mihail și că pe el, Antonescu, l-ar fi executat.

Relația cu Hitler

Germanii își dădeau seama că aderența lui Antonescu la cooperarea româno-germană se baza pe motive strict utilitare, dar, în mare măsură datorită realităților geopolitice și a neîntreruptei îndrăzneli și sincerități brutale ale lui Antonescu în întrevederile sale cu Hitler, îl respectau pentru aceasta și îi lăsau o remarcabilă libertate de a trata evoluțiile interne românești.

Interpretul lui Hitler, Otto Schmidt, remarca in primavara lui 1944: Observațiile lui Antonescu deveniseră de o vreme din ce în ce mai critice și mai provocatoare. Acesta dezvăluia fără milă slăbiciunile și erorile strategiei lui Hitler. Cu uimire l-am vazut pe copleșitorul dictator consultându-l cu modestie pe mareșalul român. Antonescu susținea cu consecvență necesitatea de a cădea la înțelegere cu puterile apusene.

Profeții și temeri

După rebeliunea legionară din 1941, Antonescu a încercat de mai multe ori să-l abordeze pe șeful Legației americane, din dorința de a-i convinge pe americani că o intervenție la timp a Statelor Unite ar putea evita un război mondial. 

După cum nota diplomatul american în februarie 1941, generalul mi-a arătat clar că este în mod categoric în favoarea unei păci de compromis și speră că Statele Unite vor prelua conducerea. A folosit din nou argumentul cunoscut, că un război lung nu ar însemna decât triumf pentru Rusia. 

Luna următoare, același diplomat american a raportat că Antonescu insista asupra unei păci de compromis, scoțând în evidență consecințele înfricoșătoare ale unui război prelungit și epuizant, cu dereglarea economică și socială rezultantă pentru lumea întreagă. 

La cinci luni de la începerea războiului României cu Uniunea Sovietică (noiembrie 1941), Antonescu arătase clar că știe că Germania va pierde în cele din urmă războiul, dar că este obligat să continue colaborarea cu această țară și să spere la ce se poate mai bine, neavând nici o altă cale deschisă.

Conform ambasadorului suedez (1944), Antonescu a confirmat că își dă seama că Germania a pierdut războiul, dar că nu vede încă nici o posibilitate de a face ceva practic pentru a ieși din război. Speră că anglo-saxonii vor debarca în Balcani înainte de a putea rușii să ajungă în România și insistă asupra acestei idei atât la Ankara cât și la Madrid, unde ambasadorul american îi este prieten personal. Mareșalul a anunțat prin aceste canale că a dat ordine armatei române să nu tragă nici un foc împotriva englezilor sau americanilor când vor ajunge la granițele României.

Moștenirea economică

Opinia convențională postbelică se bazează pe acceptarea necritică a liniei comuniste și susține că ar fi distrus economia națională și că ar fi subordonat necondiționat resursele României efortului de război german.

Din februarie 1939, Carol autorizase pătrunderea necondiționată a Germaniei în economia românească, prin semnarea pactului Wohlthat. Printre altele, pactul stipula și formarea de companii mixte germano-române pentru exploatarea minereurilor strategice, zăcămintelor petrolifere și pădurilor românești. În mod asemănător viitoarelor SOV-ROM-uri (companii mixte sovieto-române), nu se fixau practic nici un fel de condiții sau limitări pentru formarea acestor companii sau pentru procentajul de dobânzi bancare.

Antonescu recunoștea la procesul-farsă din 1946 că eram la discreția totală a germanilor, fiindcă nu puteam importa nimic fără ei. Și totuși, conform unei analize detaliate a OSS (viitorul CIA din SUA) privind industria petrolieră românească, exporturile de petrol către Germania au ajuns la punctul culminant în 1938-1939 sub regele Carol al II-lea și au scăzut odată cu venirea lui Antonescu la putere. 

Antonescu a făcut eforturi similare, cu succese asemănătoare, și în păstrarea resurselor agricole și alimentare pentru consumul românesc. Rațiile românești erau mult mai ridicate decât cele germane, reducându-se foarte puțin consumul per capita la populația urbană. Germania a primit din România în 5 ani de război exporturi echivalând cu 1,7 milioane tone de cereale, comparativ cu 2,2 milioane tone din Ungaria. Astfel, contribuția economică alimentară a României în timpul războiului a fost minusculă în raport cu marele potențial economic alimentar al țării. 

Conform aceluiași OSS (viitor CIA), la sfârșitul anului 1943, România se bucura de cel mai înalt consum caloric din Europa, iar în 1943-1944 consumul său caloric poate chiar a depășit propriul său standard antebelic.

Protejarea elitei politice

În timp ce în timpul dictaturii regale (1938-1940) opoziția și comunicarea fuseseră imposibile, nemții se plângeau permanent de reuniunile opoziției în mod invariabil pro-Aliate, Antonescu refuzând să-i aresteze sau să permită Gestapo-ului să o facă în locul lui. Maniu, de exemplu, a rămas liber și în opoziție pe întreaga durată a războiului, în ciuda cererilor germane de a fi arestat și executat. 

În aprilie 1943, cu ocazia unei vizite a lui Antonescu la Hitler, ministrul de Externe german Ribbentrop a caracterizat memoriile lui Maniu drept trădare: o astfel de trădare nu poate fi pedepsită decât cu moartea. În Germania, un om ca Maniu ar fi fost de mult spânzurat.

sinonime sugestive

FEMEIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată.

BĂRBAT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.
                                                                                                                           
sursa: Sinonime (2002)

realităţi puţin ştiute despre WW2; Basarabia şi Bucovina

Extrasele de mai jos sunt preluate din cartea lui Viktor Suvorov -  Sinuciderea: de ce a atacat Hitler Uniunea Sovietică?

Victor Suvorov, născut pe 20 aprilie 1947 într-o familie mixtă ruso-ucraineană, fost ofițer sovietic de informații care a lucrat în cadrul GRU (spionajul militar sovietic), a dezertat și s-a refugiat în Anglia în 1978, unde a lucrat ca analist de informații. Este autorul mai multor cărți, unele dintre ele extrem de controversate, precum aceea în care afirmă că Stalin era pregătit în 1941 să invadeze Europa.

Tocmai acest pas al lui Stalin l-a speriat pe Hitler. Exact din acest moment a început elaborarea unui plan de distrugere a Uniunii Sovietice. Ştiinţa istorică a stabilit şi nimeni nu obiectează: înainte de ,,eliberarea'' Basarabiei şi Bucovinei de Nord, Hitler nu avea planuri de război împotriva Uniunii Sovietice. De ce Stalin şi Jukov aveau nevoie de Basarabia şi Bucovina de Nord? Iar dacă nu puteau trăi fără ele, nu se putea găsi un moment mai potrivit pentru „eliberare"? Hitler luptă împotriva Franţei şi Marii Britanii, spatele frontului său nu este apărat de nimic, iar Stalin şi Jukov au ridicat în acest moment cuţitul din oţel de Damasc asupra unicei surse de petrol a lui Hitler, asupra inimii petroliere a Germaniei. Hitler avea de ce să se teamă.

De pe teritoriul Basarabiei, aviaţia sovietică putea să ţină sub ameninţare exploatările petroliere ale României, care era principala furnizoare de petrol a Germaniei. Era nevoie de Bucovina de Nord, pentru că pe teritoriul ei trecea o linie paralelă cu linia frontului, de importanţă strategică, de la Odessa prin Chişinău, Cernăuţi la Lvov, care avea ecartament european şi care permitea folosirea materialului rulant de pe căile ferate ale Europei.

Dar iată ce spunea în această privinţă Hitler, cu o jumătate de veac înainte de colonelui Orlov: Este absolut evident că Sovietele intenţionau să direcţioneze evoluţia evenimentelor în Balcani, în direcţia de care aveau nevoie, şi în acest fel să transforme Balcanii în cap de pod, pe deplin favorabil pentru atacarea noastră şi a celorlalte ţări ale Europei. Făcînd totul pentru realizarea acestui scop, au declarat în acelaşi timp că sunt gata să încheie acorduri comerciale în condiţii, pare-se, dintre cele mai favorabile pentru noi, pentru ca, imediat ce pregătirile de atac decisiv vor fi încheiate, să ne separe de sursele petroliere. În vara anului 1941 ei intenţionau să zdrobească România, căci aceasta era singura ţară, în afară de Rusia, care ne livra petrol (Conversaţii la masă, însemnarea din 27 iulie 1942).

Să confruntăm spusele lui Orlov şi ale lui Hitler: la fel. Să stabilim cronologia: Hitler luptă în Occident, nu urzeşte planuri de atacare a Uniunii Sovietice. În acest timp, Armata Roşie cotropeşte Basarabia, ca să ţină sub ameninţare exploatările petroliere ale României. Lui Hitler acest lucru nu îi place şi ordonă să se înceapă elaborarea unor planuri de înfrîngere a Uniunii Sovietice, ca să nu cadă sub lovitura sovietică. Hitler şi Orlov aduc aceleaşi argumente şi chiar vorbesc cu aceleaşi cuvinte. Cuvintele lui Hitler şi Orlov nu au fost respinse niciodată de nimeni. Ministerul Apărării al Rusiei şi Statul Major General nu l-au demascat pe Hitler, nici pe Orlov, pentru denaturarea faptelor.

Dar Stalin pregătea „eliberarea" Germaniei şi a restului Europei. În cursul primelor operaţiuni, pînă cînd ecartamentul german nu era modificat după standardul sovietic, se cereau multe locomotive şi vagoane cu ecartament îngust pentru aprovizionarea trupelor sovietice în marş rapid spre vest. Locomotivele şi vagoanele capturate în Polonia erau insuficiente pentru trimiterea milioanelor de tone de armament, de muniţie, de combustibil, de piese de schimb etc. Iată pentru ce Stalin a cotropit Basarabia şi Bucovina: ca să mărească parcul de locomotive şi vagoane pentru căile ferate cu ecartament îngust.

Concentrarea foarte mare a trupelor sovietice în Basarabia i-a provocat lui Adolf Hitler îngrijorări serioase în privinţa purtării pe mai departe a războiului împotriva Angliei: nu puteam să renunţăm în nici un fel de circumstanţe la petrolul românesc, de importanţă vitală pentru noi. Dacă. Rusia se deplasa mai departe, noi am fi depins de bunăvoinţa lui Stalin în privinţa purtării ulterioare a războiului. Natural, aceste perspective trebuie să fi trezit neîncrederea lui Hitler în politica rusă. S-a exprimat faţă de mine că, din partea lui, se gîndeşte la nişte măsuri militare, dacă nu vrea să fie surprins fără veste de către Răsărit.

Războiul a început la 1 septembrie 1939. Întregul blitzkrieg a durat o săptămînă. După care a început lupta pentru Varşovia. Aceasta nu mai era blitzkrieg. Era asaltul asupra unui oraş, cu durata de trei săptămîni. Iar această represiune banditească a fost ridicată de agitatorii hitlerişti la rangul de mare operaţiune strategică: Germania, vezi Doamne, şi-a însuşit principiile ducerii războiului modern!

Însă nu totul a mers aşa cum trebuie, cum se prezintă aici. Despre aceasta nu se prea vorbeşte, dar blitzkriegul german din Polonia a eşuat. La 15 septembrie 1939, la două săptămîni după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, a scăzut brusc activitatea aviaţiei germane şi a început staţionarea masivă a coloanelor de tancuri şi automobile germane. Am avut plăcerea să discut cu istorici militari polonezi care mi-au prezentat documente extraordinare: în armata germană se epuizase benzina. Nu intru în amănunte, pentru că în Polonia se lucrează de mult la această chestiune. Consider că elaborarea acestei teme ne va deschide o cu totul altă perspectivă asupra celui de-al Doilea Război Mondial: invazia Armatei Roşii în Polonia la 17 septembrie 1939 a însemnat o mînă stalinistă de ajutor dată prietenului turbat. Fără acest ajutor, blitzkriegul ar fi eşuat încă din a doua săptărnînă a războiului.

Înainte ca benzina să se epuizeze, Forţele Aeriene Militare germane şi-au mai trecut în cont o ruşine: „După primele 14 zile de război cu Polonia, aviaţia de bombardament germană şi-a consumat întreaga rezervă de bombe" (G. Kerl, în culegerea Bilanţul celui Doilea Război Mondial, p, 364). Se pregăteau să subjuge Europa şi lumea, dar li s-au terminat bombele încă din Polonia. Acesta este nivelul planificării lor strategice, pregătirea lor pentru Războiul Mondial. Acesta era nivelul de înţelegere a războiului modern.

românii au talente

Admit că nu mă dau deloc în vânt după emisiuni TV de genul ăsta, astfel că nu urmăresc niciuna dintre cele difuzate de televiziunile româneşti sau de aiurea. Întâmplător însă am descoperit câteva interpretări care mi s-au părut cel puţin interesante.
umor negru

 
















rugăciuni

  
















roast

Şi ceva muzică:
Cristian Scutaru

Bogdan Ota, pianist şi compozitor, la momentul concursului muncea în Norvegia livrând copiatoare la domiciliu (Norway has got talent)

Hai şi cu o ucraineancă, o voce atât de frumoasă încât juriul a crezut că trişează:

comunism vs. umanism

Fotografiile au fost făcute în Brăila, în 2016.

Obiectivele: fosta moară Violatos, situată pe faleza oraşului; o fostă hală industrială; o şcoală gimnazială, ctitorită în anul 1928 de un filantrop (Nedelcu Chercea) al cărui chip (al său şi al soţiei) a fost pictat pe pereţii interiori ai şcolii, apoi acoperit cu mesaje comuniste (staliniste); în prezent după o încercare de renovare, după îndepărtarea varului care acoperea tot, pereţii au rămas cu ambele tipuri de mesaje şi picturi (interbelice şi din perioada stalinist-comunistă).

  CEAUŞESCU ŞI POPORUL

CEAUŞESCU ŞI POPORUL, PATRIA ŞI TRICOLORUL

  
Fr. ENGELS

  

I. V. STALIN

Eminescu şi rostul vieţii

Nenorocirea cea mai mare a vieţii e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, să judeci strâmb, să umbli oarecând prin o lume pentru tine pustie. 

Mihai Eminescu

România pitorească

De ce iubesc eu România? Păi printre altele pentru că, spre deosebire de celelalte ţări europene, mai toate atât de tipicare şi simandicoase, România oferă până şi celui mai umil cetăţean al ei şansa să contribuie la împodobirea, la ornarea ei, în cel mai propriu sens al cuvântului. România este ca un tablou pestriţ sau mucava pe care oricine e liber să adauge câte o tuşă sau mai multe, după pofta inimii.

   Unde altundeva în Europa asta mai ai libertate totală să arunci chiştocul de ţigară sau ambalajul de la sandviş, biscuiţi, suc, bere ş.a. exact în locul în care întâmplarea te-a adus când ai terminat de consumat produsul respectiv, fie şi în trafic, fără să mai fii nevoit, ca în alte ţări mai fandosite, să cauţi disperat vreun tomberon sau ceva similar, sau să le păstrezi până găseşti aşa ceva?

Ba mai mult: unii români - cei mai economi, pentru a nu mai plăti ca proştii (ceilalţi) taxe de salubritate, au posibilitatea de a se descotorosi cu uşurinţă de gunoaiele curente din menaj, mici demolări etc., ducându-le cu vreun căruţ pe inutilul spaţiu verde de lângă trotuar, la şoseaua principală (s-o găsi cineva trimis de Primărie să le ridice de acolo, că doar de-aia le plăteşte contribuabilul salariile; ş-apoi să zică ăia mersi că omu', gospodar şi prevăzător, le-a pus la vedere şi în locul cel mai accesibil celor care le vor ridica). Iar dacă molozul sau deşeurile de orice fel chiar sunt multe şi mari, soluţia e incredibil de simplă: la marginea oraşului, pe terenul comunitar, deci al nimănui şi al tuturor, bălăriile abia aşteaptă să fie acoperite cu munţi de gunoaie, pentru a se schimba, nu-i aşa, în bine aspectul atât de anost al periferiei. Ca să nu mai zic de şanţurile de pe marginea drumurilor din afara localităţilor, şanţuri săpate desigur, printre altele, şi pentru acest scop. Ce mai, o adevărată desfătare pentru ochi, nu ca în alte ţări, cu bolnava lor obsesie pentru ordine şi curăţenie. Când mergi de exemplu cu maşina între localităţi din Europa mai vestică, mai că te ia cu somn de plictiseală: nu vezi tu un ambalaj, o hârtiuţă sau măcar un cotor de măr nicăieri pe marginea şoselelor, nici măcar în şanţuri! Numai asfalt şi iarbă verde. Ce oroare!

   La fel, dacă, na!, îţi vine la un moment dat să îţi sufli nasul sau să scuipi, şi te afli pe trotuar; tot ce ai de făcut e să îţi laşi secreţiile nesuferite chiar lângă tine (grijă, totuşi, să nu aterizeze pe pantofi!). Sau, dacă te afli la volan, deschizi geamul/uşa maşinii şi le dai drumul pe şosea. O veni ea ploaia cândva şi le spală pe toate, nu? Ori, dacă eşti o fire mai creativă, le lansezi peste vreun gard sau perete sau, de ce nu?, pe vreo maşină mai acătării parcată prin zonă: mama lor de îmbuibaţi şi hoţi - ăştia cu maşini din-astea! Actul tău, nu-i aşa, devine astfel şi un act de protest mut la adresa nedreptăţii sociale.

   Şi pentru că tot adusei vorba de maşini şmechere, iată încă un element ce contribuie puternic la înfrumuseţarea ţării noastre, în speţă a trotuarelor şi spaţiilor verzi. Unde altundeva în Europa asta sclifosită mai ai şansa să admiri la tot pasul sumedenie de maşini de cel mai rafinat lux? Ce dacă acestea gâtuie trotuarul sau ocupă spaţiile verzi de lângă bordura şoselei (şi-aşa stăteau fără rost, neocupate) sau chiar din parcuri? E parte din mândria noastră naţională să arătăm tuturor frumuseţe de maşini - simboluri ale prosperităţii şi descurcărelii noastre, achiziţionate adesea mai ales ca să crape de invidie vecinii români sau chiar străini; iar cu ocazia asta îmbogăţim şi înfrumuseţăm nu-i aşa şi spaţiul public. La urma urmei, doar nu era să le ascundem prin vreun garaj discret sau, mai rău, ca în Occident, prin vreo parcare sub- sau supraterană aflată, oho, la zeci, chiar sute de metri de casă, că doar nu ne-am luat asemenea mândreţi de maşini ca să mergem atâta amar de drum pe jos până la parcare.

   În orice caz, un lucru e cert: în România nu ai cum să te plictiseşti nici ca pieton, nici ca şofer. Tabloul creat de hărnicia edililor dar mai ales a cetăţenilor săi e unul plin de culoare/culori şi obiecte, toate adunate în jurul nostru ca să ne facă viaţa mai frumoasă, mai comodă, mai uşoară, să ne bucure ochiul de cum ieşim din casă dar şi în periplurile noastre spre cele mai îndepărtate colţuri ale superbei noastre ţări.

Avram Iancu

patriotism german

Hegel
„Germanul, cu cât e mai slugarnic într-o privință, cu atât e mai desfrânat în alta; mărginire și lipsă de măsură, originalitate, este îngerul satanic care ne lovește pe noi, germanii, cu pumnii”

Nietzsche
„A fi un bun german înseamnă a te degermaniza”
„Un bun german e cel care nu mai e german”

Schopenhauer
„În perspectiva morții mele, doresc să fac această confesiune: disprețuiesc națiunea germană datorită prostiei sale nesfârșite și roșesc la gândul că îi aparțin.”

matematică distractivă

O problemă de matematică de Olimpiada din Singapore a agitat internetul, mii de oameni căutând soluţia. Problema a fost dată într-o etapă a Olimpiadei de Matematică pentru copiii cu vârste între 15 şi 16 ani din Singapore.

Albert şi Bernard au devenit prieteni cu Cheryl şi vor să ştie când e ziua ei de naştere. Cheryl le-a dat 10 variante:

15 mai; 16 mai; 19 mai

17 iunie; 18 iunie

14 iulie; 16 iulie

14 august; 15 august; 17 august

Cheryl le spune lui Albert şi Bernard separat luna şi respectiv ziua în care s-a născut.

Albert: Nu ştiu când s-a născut Cheryl, dar ştiu ca nici Bernard nu ştie.

Bernard: La început nu ştiam, dar acum ştiu când e ziua ei de naştere.

Albert: Atunci e clar şi pentru mine, ştiu când e ziua ei de naştere.

Când e născută Cheryl?

Rezolvare

18 şi 19 sunt singurele zile care apar o singură dată în lista de 10. Dacă Bernard ar fi avut unul din aceste două numere, ar fi ştiut imediat şi luna.

Pentru că Albert spune că Bernard nu ştie, înseamnă că luna nu poate fi mai sau iunie (când apar 18 şi 19), deci trebuie să fie iulie sau august.

Bernard apoi spune imediat că ştie răspunsul. Ceea ce elimină din start datele de 14 iulie şi 14 august. Dacă numărul ştiut de Bernard ar fi fost 14, încă nu avea cum să ştie luna.

Rămânem cu datele: 16 iulie, 15 august şi 17 august.

Dar pentru că Bernard spune imediat că ştie când e data de naştere a lui Cheryl, înseamnă că numărul pe care i l-a spus este 16. Astfel, ştiind luna iulie, Albert afla şi el acum data naşterii.

Răspuns final: 16 iulie

controverse biblice (2)

Sursa: ediţia electronică a ziarului Gândul din 3 aprilie 2015.

Scriitorul american David Fitzgerald susţine că Iisus Hristos nu a existat şi că, în schimb, "personajul" a luat naştere prin contopirea mai multor povestiri vechi. „Nu este implauzibil să credem că Iisus ar fi fost o persoană reală, dar nu cred că, dacă a existat, ne putem referi la el ca la o singură persoană”, apreciază autorul.

  Acest scriitor american ateu susţine că Iisus Hristos nu a existat niciodată şi că, de fapt, nu este decât un „personaj” rezultat prin contopirea mai multor povestiri despre persoane diferite.

  În cartea pe care urmează să o lanseze la finele acestui an, David Fitzgerald susţine că discrepanţele dintre primele scrieri ale lui Marcu, Matei şi Luca, dar şi lipsa menţiunilor istoricilor despre Mântuitor sunt doar câteva argumente care îi susţin teoria.

  „Este un paradox faptul că Iisus a făcut toate lucrurile acelea minunate şi totuşi nimeni nu a auzit de el, în afară de câteva generaţii”, a declarat Fitzgerald pentru dailymail. co.uk. „Sau poate că asta înseamnă că nu a făcut lucrurile acelea deloc. (...) Cred că creştinismul a luat naştere ca una dintre credinţele apărute într-un moment în care vechii zei şi vechiile tradiţii erau reînviate. (...) Se pare că, la început, creştinismul a preluat diverse poveşti de la alte religii şi le-a încorporat în povestea Lui Iisus”, a adăugat el. Astfel, chiar dacă Iisus ar fi existat, nu ar fi fost el autorul tuturor faptelor descrise în Scriptură, apreciză americanul.

  „Nu este implauzibil să credem că Iisus ar fi fost o persoană reală, dar nu cred că, dacă a existat, ne putem referi la El ca la o singură persoană”, a explicat scriitorul. „În plus, în scrierile istorice de la vremea respectivă, Iisus nu este menţionat deloc. (...) În perioada aceea erau mulţi alţii care se declarau a fi Mesia şi care au făcut lucruri mai importante decât Iisus (...). Două miliarde de persoane cred în aceste miracole şi totuşi nu există nicio dovadă clară în acest sens”, a afirmat Fitzgerald.

  Pe lângă toate acestea, scriitorul mai subliniază faptul că detaliile pe care Marcu, Matei şi Luca le oferă despre crucificarea Mântuitorului sunt „inconsistente” şi nu fac decât să demonstreze că evagheliştii nu au trăit în Iudeea în perioada în care s-au petrecut respectivele evenimente.

  „Marcu face foarte multe greşeli atunci când se referă la viaţă oamenilor şi geografia Iudeii în primul secol”, a explicat autorul. „Dacă Iisus chiar a fost arestat în ajunul Paştelui, probabil că ar fi fost închis într-o celulă şi judecat abia după weekend. (...) De asemenea, ceea ce ştim despre Ponţiu Pilat sugerează că nu era genul de om care să facă ceea ce evreii i-ar fi cerut, ci mai degrabă făcea ceea ce ei îi cereau să nu facă. În schimb, Marcu spune că Pilat s-a lăsat convins de evrei să-L execute pe Iisus”, a completat Fitzgerald în cele din urmă.

Comentarii

1. Teoria nu e nici macar noua. Si mai e si adevarata. Nu exista niciun fel de mentiuni documentare lagate de Isus, de crucificare, de Steaua Magilor, de recensamantul din anul nasterii lui, de masacrul celor 20.000 de copii, de o presupusa "inviere" masluita sau nu. Nici in analele romane nu exista niciun Pontius Pilat. In afara de Evanghelii, nu exista alta "dovada" decat o piatra votiva descoperita acum cativa ani, pe care se mai distinge "IUS PILATUS" (care poate fi orice, de la Marius la Iulius, etc). Nici crucificarea nu este prezentata "corect" (romanii, care o practicau de sute de ani, nu bateau in cuie membrele condamnatilor, ci le legau - vezi cei 6000 de rasculati ai lui Sparetacus, crucificati in 71 i.e.n pe Via Appia. Evangheliile sunt scrise multe zeci de ani dupa evenimente, se vede ca sunt copiate una dupa alta, sunt pline de greseli si inadvertente si mai sunt si o "selectie" de pagini, din cateva zeci, facuta la vreo 4 secole dupa "evenimente".

2. Mare valva cu Josephus Flavius asta, cica primul istoric evreu (chiar daca era considerat tradator de catre ai lui) care l-ar fi pomenit - in 3 mentiuni - pe Isus Christos. Culmea, "originalul" grecesc al Testimonius Flavianum - de ce nu scris in aramaica sau in latina, pentru ca omul devenise functionar roman - se afla in custodia... bisericii crestine. Despre el stiindu-se cu certitudine ca era necrestin, dar limbajul folosit cand se refera la Isus este cel al unui credincios crestin profund. Comic.

  Majoritatea istoricilor au facut o lista de zeci de argumente care dovedesc ca mentiunile astea sunt "contributii" ilicite si false ale unor persoane... interesate, apartinand unei institutii si mai interesate.

  Alti istorici romani (contemporani cu evenimentele sau macar cu scrierea evangheliilor) nu pomenesc nimic: Appian, grec care a trait peste garla, in Egipt, Dio Cassius, grec din Anatolia (peste deal), Titus Livius (contemporan cu evenimentele, ar fi avut 36 de ani la data nasterii lui Isus), Plutarh - istoric grec, contemporan cu Flavius, Tacit si Sutonius, idem, Arrian, ibidem. Si i-am numit pe cei mai ilustri si mai credibili. Niciunul nu sufla o vorba despre grozaviile care au insotitr nasterea, viata si moartea lui Isus. Ciudat, nu? Cum nici analele romane, corespondenta politica sau administrativa, rapoartele oficiale, nimic nu face vreo referie. Apoi, brusc, de prin secolul al treilea, cand se indesesc istoricii si propagandistii crestini, inflatie de "marturii", care mai de care mai detaliate.

3. Religiile iudeo-crestine monoteiste sunt o inventie a iudeilor care l-au creat pe Dumnezeu Unicul dupa... chipul si asemanarea lor, preluand ideea mareata a unui faraon eretic - Akenathon - si o multime de motive cultural - mitologice de la babilonieni, sirieni, greci etc. Meritul lor a fost acela le sintetiza si de a nega dintr-un sut religiile "primitive", politeiste, care erau de fapt niste colectii de mituri si legende fara prea mare valoare morala. Le-au subsumat unui Dumnezeu imaginar feroce, rautacios, gelos, necrutator, caruia omul trebuie sa i se supuna ingrozit dar pe care, culmea, mai trebuia sa-l si iubeasca) si iata revolutia constiintei in mileniul 2 i.e.n. 

  Ca o carte de propaganda patriotica, aceasta a prins al naibii de bine, micutul popor chiar simtindu-se gadilat la lingurica de ideea ca ar fi "poporul ales". In plus, abilitatea autorilor in a-i manipula pe "cetateni" s-a manifestat si prin felul in care au amestecat fapte istorice reale cu tot felul de trasnai de-a dreptul comice pentru cititorul de azi, dar care la vremea aia aveau un efect covarsitor asupra prostimii (plagile Egiptului, despicarea marii, tufisul care arde, tablele legilor, etc. Dar ce efect ar fi avut daca un judecator "terestru" redacta Decalogul? Cine se uita in gura lui? Altceva era cand il convingeai pe gibon ca insusi zeul suprem i-a dictat sefului religios. Ce naiba, bai degeneratilor, chiar nu ati depasit momentul anului 1000 i.e.n.? Sunteti tot niste pastori de capre analfabeti?